Abstract: NATO nations engaged in NATO operations which
involve the employment of contractors should clearly define the status of
contractor personnel and equipment in all agreements, understandings,
arrangements and other legal documents with host nations. Documents, such as a
Status of Forces Agreement (SOFA) or Transit Agreement, should establish legal
jurisdiction, the rights to tax and customs exemptions, visa requirements,
movement limitations and any other matters which host nations are willing to
agree. Local hires, regardless of nationality, are subject to the laws of the
nation where they are operating and may not enjoy the legal status accorded to
civilians accompanying the force.
În cadrul
Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (North Atlantic Threaty
Organisation/NATO), în ceea ce priveşte logistic, regăsim diverse
definiţii, fiecare din acestea având un alt accent pe strategie, tactică,
mişcare şi deplasare sau producţie. Definiţia asupra căreia s-a căzut de acord
evidenţiază faptul că logistica este... ştiinţa planificării şi
executării desfăşurărilor şi întreţinerii forţelor armate. Într-o definiţie cât
mai cuprinzătoare, se referă la următoarele activităţi: proiectarea şi
dezvoltarea, achiziţia, depozitarea, transportul, distribuţia, întreţinerea,
evacuarea şi reforma materialelor; transportul personalului; achiziţia, sau
construcţia, întreţinerea, folosirea şi declasarea de instalaţii; achiziţia sau
furnizarea de servicii; suport medical şi servicii de sănătate[1].
În opinia
specialiştilor, definiţia prezentată acoperă un larg spectru de
responsabilităţi care revin unor organizaţii NATO din diferite domenii de
activitate, mai precis producţia şi consumul. Astfel, logistica cuprinde
activităţi care vizează atât constituirea de stocuri şi mijloace, cât şi
întreţinerea armamentului şi efectivelor, ceea ce evidenţiază cele două aspecte
importante ale sale: pe de o parte logistica având legătura cu producţia, iar
pe de alta, cu consumul.
Una din cele mai
importante domenii funcţionale ale logisticii de consum este reprezentată de
achiziţie, domeniul funcţional care asigură îndeplinirea în mod corespunzător a
misiunilor stabilite pentru forţele combatante şi de sprijin de luptă.
În opinia noastră, este extrem de
important admitem că diversele funcţii ale logisticii formează împreună
totalitatea sprijinului logistic ce poate fi acordat trupelor într-o anumită
situaţie, pentru o perioadă determinată de timp. Considerăm că, prin
prezentarea pe scurt a funcţiei de contractare a logisticii vom putea obţine o
mai clară reprezentare a acesteia.
Alături de funcţiile de bugetare şi
finanţare a logisticii, respectiv de Sprijinul Naţiunii Gazdă (Host Nation
Support/HNS), în cadrul NATO funcţia de contractare devine tot mai
importantă, pe măsură ce operaţiile se desfăşoară tot mai departe de zona de
responsabilitate a Alianţei. Astfel, contractarea reprezintă un instrument
semnificativ, la îndemâna logisticienilor, care poate fi utilizat pentru a
obţine acces rapid la serviciile şi materialele solicitate de un comandant
NATO.
Trebuie făcută deosebirea între HNS şi
contractarea pe plan local. Aceasta din urmă nu are la bază aranjamente atât de
complicate, precum în cazul HNS, pentru care trebuie să fie încheiat din
totdeauna un Acord de statut al forţelor (Status of Force Agreement/SOFA).
Contractarea pe plan local reprezintă un mijloc expeditiv de satisfacere a
necesităţilor logistice prin achiziţionarea de bunuri şi servicii direct din
economia locală. Pe de altă parte, HNS reprezintă un mijloc oficial de a
asigura suport din partea guvernului naţiunii gazdă.
În domeniul abordat, Agenţia NATO de
Mentenanţă şi Aprovizionare (NATO Maintenance and Supply Agency/NAMSA)
are o experienţă excelentă în domeniul contractării locale pe plan
internaţional.
Încheierea de contracte pentru asigurarea
sprijinului logistic forţelor ţărilor membre NATO, în operaţiile multinaţionale
reprezintă una din căile cele mai frecvent utilizate de comandanţii NATO şi de
naţiunile trimiţătoare (Sending Nation/SN) în situaţiile în care
utilizarea resurselor dobândite prin contracte comerciale este economicoasă şi
permite alocarea materialelor militarilor pentru misiuni cu grad înalt de
prioritate. În astfel de situaţii, comandanţii NATO şi naţiunile vor adapta
nivelul dorit de contractare, în funcţie de situaţia de la faţa locului. În
operaţiile conduse de NATO se va avea în vedere utilizarea NAMSA pentru
asistenţă la contractare.
Întrucât finanţarea comună şi centralizată
în NATO este limitată la anumite categorii de bunuri şi servicii, în operaţiile
multinaţionale conduse de Alianţă, majoritatea contractelor vor fi finanţate de
naţiuni. Totuşi, se doreşte ca NATO să coordoneze activităţile naţionale de
contractare, pentru a asigura eficienţă acţiunii de contractare, reducerea
competiţiei dintre naţiuni şi realizarea de economii la scară largă. Din acest
punct de vedere, utilizarea cu prudenţă a activităţilor specifice contractării,
precum şi cooperarea între naţiuni sunt esenţiale. În acest sens, coordonarea
efectivă de către NATO a activităţilor de contractare va intensifica şi nu va
împiedica, activităţile de contractare a naţiunilor[2].
În mod
clasic, în cadrul operaţiilor multinaţionale conduse de NATO, care nu sunt
desfăşurate sub prevederile articolului 5 din tratat, resursele locale sunt, de
regulă, puţin numeroase, ceea ce conduce la greutăţi majore în punerea la punct
a unor acorduri de sprijin cu Naţiunea Gazdă. În acest sens, considerăm că, numai
printr-o coordonare eficientă a resurselor existente, forţele multinaţionale
pot să fie în măsură să încheie înţelegeri contractuale cu agenţii civili
locali (sau din afara ţării), care să fie negociate în mod individual, pentru
furnizarea celor necesare trupelor aparţinând naţiunilor contribuitoare.
Cooperarea
între naţiunile contribuitoare cu trupe şi conducerea forţei multinaţionale, în
aplicarea prevederilor contractuale (pentru contractele încheiate în ţara
gazdă), este esenţială îndeosebi în ceea ce priveşte stabilirea unor preţuri
comune, la nivelul teatrului de operaţii, dacă luăm în considerare nivelul
scăzut al resurselor existente (concurenţa pentru resurse). Pe de altă parte se
urmăreşte ca printr-o politică comună pe linie de achiziţii, iniţiativele NATO
de contractare să nu aibă un efect destabilizator, la nivelul ţării gazdă. În
acest sens, este imperios necesar ca activitatea de coordonare să fie asigurată
la nivelele ierarhice adecvate[3].
Tot în ceea
ce priveşte activitatea de achiziţii, în operaţiile multinaţionale, în plus
faţă de ceea ce reprezintă HNS, Specializarea ca Rol şi Naţiunea cu rol
conducător, ţările contribuitoare cu trupe se pot angaja în încheierea de
înţelegeri bilaterale sau multilaterale pentru a se sprijini pe ele însele în
acţiunile desfăşurate în comun. Acesta este cazul când există contingente puţin
numeroase, care sunt dislocate pe suprafeţe mari de teren sau au o plajă largă
de activităţi de desfăşurat, ceea ce conduce la obţinerea de economii
importante, prin folosirea comună a sistemelor suport. Astfel de înţelegeri
bilaterale sau multilaterale prezintă avantajul de a fi simplu de aplicat, pe
bază de acorduri stabilite în acele momente. Esenţial este ca la nivelul de
conducere al NATO să existe o evidenţă a acestor înţelegeri, astfel încât, să
se poată ţine seama de prevederile lor în concepţia privind sprijinul logistic
şi la întocmirea de planuri de sprijin logistic.
Pe timpul operaţiilor multinaţionale
conduse de NATO, şeful contractării de la comandamentul strategic (SC) exercită
supravegherea tehnică şi supervizarea asupra tuturor activităţilor de
înzestrare în care sunt utilizate fondurile comune din NATO. Pe lângă
menţinerea legăturii cu naţiunile participante, acesta este obligat[4]:
a) să stabilească practici şi proceduri,
după caz, pentru asigurarea controlului funcţional şi să evalueze eficienţa
activităţilor cu implicaţii privind contractările;
b) să stabilească legătura cu naţiunile
participante, prin reprezentanţii cu sarcini de legătură naţionali, după caz,
pe probleme de înzestrare;
c) să coordoneze şi să armonizeze
problemele la nivelul SC, legate de managementul înzestrării privitor la
sprijinul operaţiilor NATO în derulare.
În operaţiile multinaţionale conduse de
NATO funcţionează, de regulă, un Birou Interaliat de Coordonare (Theatre
Allied Contracting Office/TACO), care asigură elaborarea şi implementarea
politicilor şi procedurilor de contractare, la nivelul teatrului de operaţii.
Acestea trebuie să fie standardizate şi aplicate la fiecare nivel (tactic şi
operativ).
Diversele funcţiuni care pot fi asigurate
prin contractare, de către diverşi agenţi economici contribuie, de regulă, la
sprijinul real al operaţiilor multinaţionale conduse de către NATO. Bine
planificate şi finanţate, funcţiunile asigurate de agenţii economici contribuie
la micşorarea efortului logistic al naţiunilor contribuitoare cu trupe şi, în
acelaşi timp, la scăderea amprentei logistice la teren a unităţilor
(subunităţilor) specializate.
Sprijinul asigurat de contractare
contribuie în mare măsură la reprioritizarea sarcinilor ce pot fi stabilite
pentru unităţile de sprijin logistic şi sprijin logistic de luptă către alte
misiuni, de mare importanţă. În acelaşi timp, printr-un sprijin eficient de
contractare, resursele unităţilor de sprijin logistic şi sprijin logistic de
luptă pot fi completate, în mod corespunzător, indiferent dacă este vorba de
completarea stocurilor de materiale sau de tehnică şi echipamente critice
(esenţiale), pentru unităţile combatante.
Un sprijin eficient de contractare poate
asigura sustenabilitatea necesară trupelor dislocate în teatrele de operaţii,
acolo unde acestea u nevoie şi la momentul oportun, cu impact scăzut (în ceea
ce priveşte posibilele pierderi) faţă de cazul în care ar fi implicate
resursele unităţilor de sprijin logistic şi sprijin logistic de luptă. În orice
caz, trebuie evidenţiat faptul că, întotdeauna, sprijinul asigurat de
contractori, prin contractare este luat în considerare, la planificarea
acţiunilor.
Contractarea poate fi aplicabilă unui umăr
reduse de funcţiuni de luptă (Combat Support/CS) comparativ cu numărul
mare de funcţiuni de sprijin logistic, după cum urmează[5]:
- servicii tehnice, asigurate de
specialişti (experţi) în ceea ce priveşte mentenanţa tehnicii, sistemelor de
arme şi echipamentelor militare, inclusiv celor de comunicaţii şi informatică (Communications
and Information Systems/CIS) sau a celor de prelucrare automată a datelor (Automated
Data Processing/ADP); mentenanţa anumitor echipamente medicale, precum şi
expertiză în ceea ce priveşte pregătirea şi antrenamentul, diferită de cea
asigurată de specialiştii naţionali sau cei ai agenţiilor NATO;
- servicii de campanie şi de autosusţinere
care, printre altele, includ derularea procesului de dislocare/redislocare,
transportul strategic, evacuare aero-medicală din teatrul de operaţii,
realimentare din aer, operaţii de terminal maritim şi aerian, control de trafic
aerian, lupta împotriva incendiilor, asigurarea infrastructurii în bazele de
dislocare, mentenanţa instalaţiilor existente în baze, securitatea
instalaţiilor, depozitarea şi distribuirea carburanţilor şi lubrifianţilor,
sprijin de geniu pentru logistică, asistenţă medicală primară şi secundară,
servicii medicale complementare, transport pe căile de comunicaţie terestre
etc.
În ceea ce priveşte participarea armatei
ţării noastre la operaţiile militare din Irak şi Afganistan, dorim să
evidenţiem faptul că, sprijinul logistic al forţelor româneşti dislocate în
aceste ţări a fost/este asigurat prin acorduri de sprijin logistic, bilaterale,
încheiate cu armata Statelor Unite ale Americii (SUA). Un astfel de acord de
sprijin logistic reciproc (Aquisition Cross Service Agreement/ ACSA)
asigură resursele şi serviciile necesare trupelor române dislocate, la momentul
actual, în TO Afganistan.
În concordanţă cu prevederile ACSA, armata
SUA oferă forţelor româneşti sprijin logistic de bunuri şi servicii (LSSS).
Acest tip de sprijin se achită în trei forme: plată în cash, RIK (returnarea
unor bunuri de acelaşi fel) sau EVE (schimburi de aproximativ aceeaşi valoare).
În afară de ACSA, prin Legea de sprijin a
altor state, armata SUA oferă sprijin trupelor române, din Afganistan, sub
formă de articole aflate în excedent. Această autoritate este limitată la
materialele în exces nevoilor de apărare, al căror transfer nu afectează gradul
de operativitate al forţelor SUA. Categoriile de LSSS care nu sunt furnizate
sub acordurile ACSA, includ: sisteme de armament; cantităţile iniţiale de piese
de schimb, care sunt acoperite de garanţii; rachete dirijate; torpile şi mine
navale; muniţie navală şi itemi adiacenţi; kituri de ghidaj pentru bombe şi
alte muniţii; muniţii chimice; echipamente militare majore.
Trupele române dislocate în Afganistan,
desfăşoară proceduri de achiziţie, prin următoarele modalităţi:
a.
achiziţii directe: cu
respectarea legislaţiei naţionale în vigoare;
b. pe baza
acordului ACSA: cererile
se înaintează printr-un memorandum (Letter of Justification/LOJ) către
unitatea sponsor din cadrul partenerului american. După aprobarea şi recepţia
bunurilor solicitate, se emite factura tip CC 35 care, ulterior, este trimisă
în ţară pentru efectuarea plăţii;
c. prin
procedura LIFT&SUSTAIN: în cazul în care bunul sau serviciul solicitat se consideră a fi cerinţă
operaţională, acesta poate fi asigurat din fondurile armatei SUA; în acest caz
factura tip CC 35 este înaintată către structura partenerului american care va
efectua plata.
Conceptul Lift and sustain
(sprijin şi suport) global permite Secretarului apărării SUA să asigure
sprijinul logistic şi serviciile necesare pentru forţele de coaliţie
participante la operaţii în cooperare cu forţele armate ale SUA. Această
autoritate este o parte importantă a strategiei Departamentului pentru apărare
ale SUA în vederea instituirii războiului împotriva terorismului, totodată
permiţând Departamentului pentru apărare să-şi sprijine partenerii.
Sprijinul direct din partea SUA este
esenţial pentru a permite ţărilor care beneficiază de sprijin pe baza Lift
and sustain să-şi desfăşoare misiunile în teatrele de operaţii. Multe ţări
partenere nu au posibilităţi pentru a susţine şi păstra forţele proprii în Irak
şi Afganistan fără acest sprijin din partea SUA
Prin
programul Lift and sustain, forţele româneşti contractează anumite bunuri
şi servicii, de la contractori internaţionali sau locali, strict necesare, a
căror contravaloare este totuşi plătită de DoD al SUA. Tipurile de bunuri şi
servicii contractate prin acest mod vizează: servicii de transport
(transporturi aeriene, transporturi navale, mişcări de personal, echipamente şi
POL, folosirea de vehicule civile, repatrierea rămăşiţelor pământeşti);
subzistenţă/hrană; operaţiuni de bază; servicii medicale de urgenţă;
echipamente individuale; servicii de comunicaţii; muniţii; piese de schimb şi
componente; operaţiuni de mentenanţă minore pentru echipamentele Naţiunii
Gazdă; POL; sprijin lingvistic.
Tipurile de
LSSS care nu pot fi furnizate sub programul Lift and sustain vizează:
itemi şi sisteme cu durată mare de folosinţă; programe de pregătire/
învăţământ; echipamente militare majore, altele decât muniţiile; servicii
medicale în afara Iraqului şi Afganistanului, cu excepţia serviciilor medicale
furnizate în facilităţile în Landstuhl/Germania; servicii medicale pentru
convalescenţi; serviciile medicale furnizate în Afganistan sau
Landstuhl/Germania, altele decât stabilizarea; echipamentele care depăşesc
pragul de investiţii.
Avantajele
oferite de desfăşurarea în zona de desfăşurare a acţiunilor militare a
activităţilor specifice proceselor de achiziţie asigură multiplicarea
eforturilor depuse de trupele combatante, în următoarele condiţii[6]:
- mâna de lucru a contingentelor naţionale
ori în zona de operaţii întrunite (Joint Operations Area/JOA) este
limitată;
- capabilităţile necesare forţelor nu sunt
disponibile, din surse de aprovizionare militare;
- capabilităţile necesare forţelor
combatante nu sunt disponibile, pentru anumite operaţii;
- capabilităţile necesare forţelor
combatante nu sunt disponibile, într-un număr suficient pentru a susţine
anumite operaţii;
- capabilităţile necesare forţelor
combatante (sprijin de luptă) sunt solicitate pentru executarea altor operaţii;
- utilizarea suportului oferit de
contractorii locali în conformitate cu planurile întocmite în domeniul cooperării
civili-militari;
- utilizarea
contractorilor locali pentru sprijinul asigurat punerii în aplicare a
planurilor de operaţii;
- utilizarea contractorilor locali în
anumite domenii funcţionale ale sprijinului logistic, în anumite perioade de
timp poate conduce la creşterea nivelului resurselor financiare alocate
anumitor activităţi specifice;
- existenţa unor cerinţe operaţionale care
impun experienţă şi continuitate şi care nu pot fi asigurate prin resurse
militare, mână de lucru specifică sau pe baza rotaţiei contingentelor.
Planificare în domeniul contractării
pentru sprijinul operaţiilor desfăşurate de NATO, impune o abordare deliberată,
pentru a determina ce fel de sprijin este necesar pentru o anumită acţiune
militară, dacă acesta este disponibil şi eficient, în condiţiile utilizării
operatorilor (contractorilor) economici. În acelaşi timp, achiziţionarea
anumitor materiale, în mod direct, de la anumiţi contractori, în funcţie de
necesităţile operaţionale poate fi o soluţie care să asigure necesarul de
resurse.
Luând în considerare cele prezentate, se
consideră că ambele metode, planificată şi ad-hoc, contribuie la micşorarea
efortului structurilor logistice şi reorientarea acestuia către alte misiuni.
Cu toate acestea, dorim să evidenţiem că, planificarea în domeniul achiziţiilor
are potenţialul cel mai mare pentru a asigura utilizarea în cele mai bune
condiţii a capabilităţilor puse la dispoziţie, atât de resursele militare şi de
contractorii civili.
În concluzie, sprijinul logistice al
operaţiilor multinaţionale desfăşurate sub comanda NATO, asigurat prin
contractori competenţi, contribuie la scăderea efortului trupelor participante
şi la dezvoltarea unui management eficient şi eficace în privinţa utilizării
resurselor. Sprijinul oferit de contractare devine, astfel un multiplicator de
forţă pentru NATO şi naţiunile membre (nemembre) angajate în astfel de acţiuni
militare.
BIBLIOGRAFIE
[1]. Manualul de logistică al NATO,
Secretariatul SNLC, Direcţia Logistică, Personalul Internaţional, Cartierul
General al NATO, 2001, Bruxelles, 1110, p. 3.
[2]. Colectiv, Coordonate ale
sprijinului logistic în operaţiile internaţionale, Editura Centrul Tehnic
Editorial al Armatei, Bucureşti, 2008, p. 101.
[3]. ALP-9 (C), Doctrina logistică a
forţelor terestre NATO, STANAG 2406.
[4]. SMG/L- 1, Doctrina
logisticii operaţiilor întrunite, Bucureşti, 2008, p. 36.
[5]. NATO Logistics Handbook, SNLC
Secretar at International Staff, Defence Policy and Planning Division,
Logistics, NATO HQ, 1110 Brussels, 2006, p. 101.
[6]. Ibidem, p. 104.
[7]. OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie
publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de
concesiune de servicii, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 418
din 15 mai 2006, completată cu OG nr. 94/2007 publicată în MO 676/2007.