În cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (North Atlantic Threaty Organisation/NATO), în ceea ce priveşte logistic, regăsim diverse definiţii, fiecare din acestea având un alt accent pe strategie, tactică, mişcare şi deplasare sau producţie. Definiţia asupra căreia s-a căzut de acord evidenţiază faptul că logistica este„... ştiinţa planificării şi executării desfăşurărilor şi întreţinerii forţelor armate. Într-o definiţie cât mai cuprinzătoare, se referă la următoarele activităţi: proiectarea şi dezvoltarea, achiziţia, depozitarea, transportul, distribuţia, întreţinerea, evacuarea şi reforma materialelor; transportul personalului; achiziţia, sau construcţia, întreţinerea, folosirea şi declasarea de instalaţii; achiziţia sau furnizarea de servicii; suport medical şi servicii de sănătate[1].

În opinia specialiştilor, definiţia prezentată acoperă un larg spectru de responsabilităţi care revin unor organizaţii NATO din diferite domenii de activitate, mai precis producţia şi consumul. Astfel, logistica cuprinde activităţi care vizează atât constituirea de stocuri şi mijloace, cât şi întreţinerea armamentului şi efectivelor, ceea ce evidenţiază cele două aspecte importante ale sale: pe de o parte logistica având legătura cu producţia, iar pe de alta, cu consumul.

Una din cele mai importante domenii funcţionale ale logisticii de consum este reprezentată de achiziţie, domeniul funcţional care asigură îndeplinirea în mod corespunzător a misiunilor stabilite pentru forţele combatante şi de sprijin de luptă.

În opinia noastră, este extrem de important admitem că diversele funcţii ale logisticii formează împreună totalitatea sprijinului logistic ce poate fi acordat trupelor într-o anumită situaţie, pentru o perioadă determinată de timp. Considerăm că, prin prezentarea pe scurt a funcţiei de contractare a logisticii vom putea obţine o mai clară reprezentare a acesteia.

Alături de funcţiile de bugetare şi finanţare a logisticii, respectiv de Sprijinul Naţiunii Gazdă (Host Nation Support/HNS), în cadrul NATO funcţia de contractare devine tot mai importantă, pe măsură ce operaţiile se desfăşoară tot mai departe de zona de responsabilitate a Alianţei. Astfel, contractarea reprezintă un instrument semnificativ, la îndemâna logisticienilor, care poate fi utilizat pentru a obţine acces rapid la serviciile şi materialele solicitate de un comandant NATO.

Trebuie făcută deosebirea între HNS şi contractarea pe plan local. Aceasta din urmă nu are la bază aranjamente atât de complicate, precum în cazul HNS, pentru care trebuie să fie încheiat din totdeauna un Acord de statut al forţelor (Status of Force Agreement/SOFA). Contractarea pe plan local reprezintă un mijloc expeditiv de satisfacere a necesităţilor logistice prin achiziţionarea de bunuri şi servicii direct din economia locală. Pe de altă parte, HNS reprezintă un mijloc oficial de a asigura suport din partea guvernului naţiunii gazdă.

În domeniul abordat, Agenţia NATO de Mentenanţă şi Aprovizionare (NATO Maintenance and Supply Agency/NAMSA) are o experienţă excelentă în domeniul contractării locale pe plan internaţional.

Încheierea de contracte pentru asigurarea sprijinului logistic forţelor ţărilor membre NATO, în operaţiile multinaţionale reprezintă una din căile cele mai frecvent utilizate de comandanţii NATO şi de naţiunile trimiţătoare (Sending Nation/SN) în situaţiile în care utilizarea resurselor dobândite prin contracte comerciale este economicoasă şi permite alocarea materialelor militarilor pentru misiuni cu grad înalt de prioritate. În astfel de situaţii, comandanţii NATO şi naţiunile vor adapta nivelul dorit de contractare, în funcţie de situaţia de la faţa locului. În operaţiile conduse de NATO se va avea în vedere utilizarea NAMSA pentru asistenţă la contractare.

Întrucât finanţarea comună şi centralizată în NATO este limitată la anumite categorii de bunuri şi servicii, în operaţiile multinaţionale conduse de Alianţă, majoritatea contractelor vor fi finanţate de naţiuni. Totuşi, se doreşte ca NATO să coordoneze activităţile naţionale de contractare, pentru a asigura eficienţă acţiunii de contractare, reducerea competiţiei dintre naţiuni şi realizarea de economii la scară largă. Din acest punct de vedere, utilizarea cu prudenţă a activităţilor specifice contractării, precum şi cooperarea între naţiuni sunt esenţiale. În acest sens, coordonarea efectivă de către NATO a activităţilor de contractare va intensifica şi nu va împiedica, activităţile de contractare a naţiunilor[2].

În mod clasic, în cadrul operaţiilor multinaţionale conduse de NATO, care nu sunt desfăşurate sub prevederile articolului 5 din tratat, resursele locale sunt, de regulă, puţin numeroase, ceea ce conduce la greutăţi majore în punerea la punct a unor acorduri de sprijin cu Naţiunea Gazdă. În acest sens, considerăm că, numai printr-o coordonare eficientă a resurselor existente, forţele multinaţionale pot să fie în măsură să încheie înţelegeri contractuale cu agenţii civili locali (sau din afara ţării), care să fie negociate în mod individual, pentru furnizarea celor necesare trupelor aparţinând naţiunilor contribuitoare.

Cooperarea între naţiunile contribuitoare cu trupe şi conducerea forţei multinaţionale, în aplicarea prevederilor contractuale (pentru contractele încheiate în ţara gazdă), este esenţială îndeosebi în ceea ce priveşte stabilirea unor preţuri comune, la nivelul teatrului de operaţii, dacă luăm în considerare nivelul scăzut al resurselor existente (concurenţa pentru resurse). Pe de altă parte se urmăreşte ca printr-o politică comună pe linie de achiziţii, iniţiativele NATO de contractare să nu aibă un efect destabilizator, la nivelul ţării gazdă. În acest sens, este imperios necesar ca activitatea de coordonare să fie asigurată la nivelele ierarhice adecvate[3].

Tot în ceea ce priveşte activitatea de achiziţii, în operaţiile multinaţionale, în plus faţă de ceea ce reprezintă HNS, Specializarea ca Rol şi Naţiunea cu rol conducător, ţările contribuitoare cu trupe se pot angaja în încheierea de înţelegeri bilaterale sau multilaterale pentru a se sprijini pe ele însele în acţiunile desfăşurate în comun. Acesta este cazul când există contingente puţin numeroase, care sunt dislocate pe suprafeţe mari de teren sau au o plajă largă de activităţi de desfăşurat, ceea ce conduce la obţinerea de economii importante, prin folosirea comună a sistemelor suport. Astfel de înţelegeri bilaterale sau multilaterale prezintă avantajul de a fi simplu de aplicat, pe bază de acorduri stabilite în acele momente. Esenţial este ca la nivelul de conducere al NATO să existe o evidenţă a acestor înţelegeri, astfel încât, să se poată ţine seama de prevederile lor în concepţia privind sprijinul logistic şi la întocmirea de planuri de sprijin logistic.

Pe timpul operaţiilor multinaţionale conduse de NATO, şeful contractării de la comandamentul strategic (SC) exercită supravegherea tehnică şi supervizarea asupra tuturor activităţilor de înzestrare în care sunt utilizate fondurile comune din NATO. Pe lângă menţinerea legăturii cu naţiunile participante, acesta este obligat[4]:

a) să stabilească practici şi proceduri, după caz, pentru asigurarea controlului funcţional şi să evalueze eficienţa activităţilor cu implicaţii privind contractările;

b) să stabilească legătura cu naţiunile participante, prin reprezentanţii cu sarcini de legătură naţionali, după caz, pe probleme de înzestrare;

c) să coordoneze şi să armonizeze problemele la nivelul SC, legate de managementul înzestrării privitor la sprijinul operaţiilor NATO în derulare.

În operaţiile multinaţionale conduse de NATO funcţionează, de regulă, un Birou Interaliat de Coordonare (Theatre Allied Contracting Office/TACO), care asigură elaborarea şi implementarea politicilor şi procedurilor de contractare, la nivelul teatrului de operaţii. Acestea trebuie să fie standardizate şi aplicate la fiecare nivel (tactic şi operativ).

Diversele funcţiuni care pot fi asigurate prin contractare, de către diverşi agenţi economici contribuie, de regulă, la sprijinul real al operaţiilor multinaţionale conduse de către NATO. Bine planificate şi finanţate, funcţiunile asigurate de agenţii economici contribuie la micşorarea efortului logistic al naţiunilor contribuitoare cu trupe şi, în acelaşi timp, la scăderea amprentei logistice la teren a unităţilor (subunităţilor) specializate.

Sprijinul asigurat de contractare contribuie în mare măsură la reprioritizarea sarcinilor ce pot fi stabilite pentru unităţile de sprijin logistic şi sprijin logistic de luptă către alte misiuni, de mare importanţă. În acelaşi timp, printr-un sprijin eficient de contractare, resursele unităţilor de sprijin logistic şi sprijin logistic de luptă pot fi completate, în mod corespunzător, indiferent dacă este vorba de completarea stocurilor de materiale sau de tehnică şi echipamente critice (esenţiale), pentru unităţile combatante.

Un sprijin eficient de contractare poate asigura sustenabilitatea necesară trupelor dislocate în teatrele de operaţii, acolo unde acestea u nevoie şi la momentul oportun, cu impact scăzut (în ceea ce priveşte posibilele pierderi) faţă de cazul în care ar fi implicate resursele unităţilor de sprijin logistic şi sprijin logistic de luptă. În orice caz, trebuie evidenţiat faptul că, întotdeauna, sprijinul asigurat de contractori, prin contractare este luat în considerare, la planificarea acţiunilor.

Contractarea poate fi aplicabilă unui umăr reduse de funcţiuni de luptă (Combat Support/CS) comparativ cu numărul mare de funcţiuni de sprijin logistic, după cum urmează[5]:

- servicii tehnice, asigurate de specialişti (experţi) în ceea ce priveşte mentenanţa tehnicii, sistemelor de arme şi echipamentelor militare, inclusiv celor de comunicaţii şi informatică (Communications and Information Systems/CIS) sau a celor de prelucrare automată a datelor (Automated Data Processing/ADP); mentenanţa anumitor echipamente medicale, precum şi expertiză în ceea ce priveşte pregătirea şi antrenamentul, diferită de cea asigurată de specialiştii naţionali sau cei ai agenţiilor NATO;

- servicii de campanie şi de autosusţinere care, printre altele, includ derularea procesului de dislocare/redislocare, transportul strategic, evacuare aero-medicală din teatrul de operaţii, realimentare din aer, operaţii de terminal maritim şi aerian, control de trafic aerian, lupta împotriva incendiilor, asigurarea infrastructurii în bazele de dislocare, mentenanţa instalaţiilor existente în baze, securitatea instalaţiilor, depozitarea şi distribuirea carburanţilor şi lubrifianţilor, sprijin de geniu pentru logistică, asistenţă medicală primară şi secundară, servicii medicale complementare, transport pe căile de comunicaţie terestre etc.

În ceea ce priveşte participarea armatei ţării noastre la operaţiile militare din Irak şi Afganistan, dorim să evidenţiem faptul că, sprijinul logistic al forţelor româneşti dislocate în aceste ţări a fost/este asigurat prin acorduri de sprijin logistic, bilaterale, încheiate cu armata Statelor Unite ale Americii (SUA). Un astfel de acord de sprijin logistic reciproc (Aquisition Cross Service Agreement/ ACSA) asigură resursele şi serviciile necesare trupelor române dislocate, la momentul actual, în TO Afganistan.

În concordanţă cu prevederile ACSA, armata SUA oferă forţelor româneşti sprijin logistic de bunuri şi servicii (LSSS). Acest tip de sprijin se achită în trei forme: plată în cash, RIK (returnarea unor bunuri de acelaşi fel) sau EVE (schimburi de aproximativ aceeaşi valoare).

În afară de ACSA, prin Legea de sprijin a altor state, armata SUA oferă sprijin trupelor române, din Afganistan, sub formă de articole aflate în excedent. Această autoritate este limitată la materialele în exces nevoilor de apărare, al căror transfer nu afectează gradul de operativitate al forţelor SUA. Categoriile de LSSS care nu sunt furnizate sub acordurile ACSA, includ: sisteme de armament; cantităţile iniţiale de piese de schimb, care sunt acoperite de garanţii; rachete dirijate; torpile şi mine navale; muniţie navală şi itemi adiacenţi; kituri de ghidaj pentru bombe şi alte muniţii; muniţii chimice; echipamente militare majore.

Trupele române dislocate în Afganistan, desfăşoară proceduri de achiziţie, prin următoarele modalităţi:

a. achiziţii directe: cu respectarea legislaţiei naţionale în vigoare;

b. pe baza acordului ACSA: cererile se înaintează printr-un memorandum (Letter of Justification/LOJ) către unitatea sponsor din cadrul partenerului american. După aprobarea şi recepţia bunurilor solicitate, se emite factura tip CC 35 care, ulterior, este trimisă în ţară pentru efectuarea plăţii;

c. prin procedura LIFT&SUSTAIN: în cazul în care bunul sau serviciul solicitat se consideră a fi cerinţă operaţională, acesta poate fi asigurat din fondurile armatei SUA; în acest caz factura tip CC 35 este înaintată către structura partenerului american care va efectua plata.

Conceptul „Lift and sustain” (sprijin şi suport) global permite Secretarului apărării SUA să asigure sprijinul logistic şi serviciile necesare pentru forţele de coaliţie participante la operaţii în cooperare cu forţele armate ale SUA. Această autoritate este o parte importantă a strategiei Departamentului pentru apărare ale SUA în vederea instituirii „războiului împotriva terorismului”, totodată permiţând Departamentului pentru apărare să-şi sprijine partenerii.

Sprijinul direct din partea SUA este esenţial pentru a permite ţărilor care beneficiază de sprijin pe baza „Lift and sustain” să-şi desfăşoare misiunile în teatrele de operaţii. Multe ţări partenere nu au posibilităţi pentru a susţine şi păstra forţele proprii în Irak şi Afganistan fără acest sprijin din partea SUA

Prin programul “Lift and sustain”, forţele româneşti contractează anumite bunuri şi servicii, de la contractori internaţionali sau locali, strict necesare, a căror contravaloare este totuşi plătită de DoD al SUA. Tipurile de bunuri şi servicii contractate prin acest mod vizează: servicii de transport (transporturi aeriene, transporturi navale, mişcări de personal, echipamente şi POL, folosirea de vehicule civile, repatrierea rămăşiţelor pământeşti); subzistenţă/hrană; operaţiuni de bază; servicii medicale de urgenţă; echipamente individuale; servicii de comunicaţii; muniţii; piese de schimb şi componente; operaţiuni de mentenanţă minore pentru echipamentele Naţiunii Gazdă; POL; sprijin lingvistic.

Tipurile de LSSS care nu pot fi furnizate sub programul “Lift and sustain” vizează: itemi şi sisteme cu durată mare de folosinţă; programe de pregătire/ învăţământ; echipamente militare majore, altele decât muniţiile; servicii medicale în afara Iraqului şi Afganistanului, cu excepţia serviciilor medicale furnizate în facilităţile în Landstuhl/Germania; servicii medicale pentru convalescenţi; serviciile medicale furnizate în Afganistan sau Landstuhl/Germania, altele decât stabilizarea; echipamentele care depăşesc pragul de investiţii.

Avantajele oferite de desfăşurarea în zona de desfăşurare a acţiunilor militare a activităţilor specifice proceselor de achiziţie asigură multiplicarea eforturilor depuse de trupele combatante, în următoarele condiţii[6]:

- mâna de lucru a contingentelor naţionale ori în zona de operaţii întrunite (Joint Operations Area/JOA) este limitată;

- capabilităţile necesare forţelor nu sunt disponibile, din surse de aprovizionare militare;

- capabilităţile necesare forţelor combatante nu sunt disponibile, pentru anumite operaţii;

- capabilităţile necesare forţelor combatante nu sunt disponibile, într-un număr suficient pentru a susţine anumite operaţii;

- capabilităţile necesare forţelor combatante (sprijin de luptă) sunt solicitate pentru executarea altor operaţii;

- utilizarea suportului oferit de contractorii locali în conformitate cu planurile întocmite în domeniul cooperării civili-militari;

- utilizarea contractorilor locali pentru sprijinul asigurat punerii în aplicare a planurilor de operaţii;

- utilizarea contractorilor locali în anumite domenii funcţionale ale sprijinului logistic, în anumite perioade de timp poate conduce la creşterea nivelului resurselor financiare alocate anumitor activităţi specifice;

- existenţa unor cerinţe operaţionale care impun experienţă şi continuitate şi care nu pot fi asigurate prin resurse militare, mână de lucru specifică sau pe baza rotaţiei contingentelor.

Planificare în domeniul contractării pentru sprijinul operaţiilor desfăşurate de NATO, impune o abordare deliberată, pentru a determina ce fel de sprijin este necesar pentru o anumită acţiune militară, dacă acesta este disponibil şi eficient, în condiţiile utilizării operatorilor (contractorilor) economici. În acelaşi timp, achiziţionarea anumitor materiale, în mod direct, de la anumiţi contractori, în funcţie de necesităţile operaţionale poate fi o soluţie care să asigure necesarul de resurse.

Luând în considerare cele prezentate, se consideră că ambele metode, planificată şi ad-hoc, contribuie la micşorarea efortului structurilor logistice şi reorientarea acestuia către alte misiuni. Cu toate acestea, dorim să evidenţiem că, planificarea în domeniul achiziţiilor are potenţialul cel mai mare pentru a asigura utilizarea în cele mai bune condiţii a capabilităţilor puse la dispoziţie, atât de resursele militare şi de contractorii civili.

În concluzie, sprijinul logistice al operaţiilor multinaţionale desfăşurate sub comanda NATO, asigurat prin contractori competenţi, contribuie la scăderea efortului trupelor participante şi la dezvoltarea unui management eficient şi eficace în privinţa utilizării resurselor. Sprijinul oferit de contractare devine, astfel un multiplicator de forţă pentru NATO şi naţiunile membre (nemembre) angajate în astfel de acţiuni militare.

BIBLIOGRAFIE

[1]. Manualul de logistică al NATO, Secretariatul SNLC, Direcţia Logistică, Personalul Internaţional, Cartierul General al NATO, 2001, Bruxelles, 1110, p. 3.

[2]. Colectiv, Coordonate ale sprijinului logistic în operaţiile internaţionale, Editura Centrul Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2008, p. 101.

[3]. ALP-9 (C), Doctrina logistică a forţelor terestre NATO, STANAG 2406.

[4]. SMG/L- 1, Doctrina logisticii operaţiilor întrunite, Bucureşti, 2008, p. 36.

[5]. NATO Logistics Handbook, SNLC Secretar at International Staff, Defence Policy and Planning Division, Logistics, NATO HQ, 1110 Brussels, 2006, p. 101.

[6]. Ibidem, p. 104.

[7]. OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 418 din 15 mai 2006, completată cu OG nr. 94/2007 publicată în MO 676/2007.