Dincolo de
BREAKING NEWS

Kosovo - o pace prea îndepărtată

Articolul semnat de Liviu Ioan Tatu vă va ajuta să înţelegeţi cele mai recente aspecte legate de statutul provinciei Kosovo, o problemă cu rădăcini de sute de ani, cu mulţi actori/jucători implicaţi, animaţi de un noian de interese, şi cu un final...

[citeste]

IPOTEZA "Z"

In cazul declarării independenţei Kosovo, va incerca Federaţia Rusă sa reacţioneze militar, in Balcani sau in altă zonă?
Da
Nu
Nu stiu

Arhiva
Citeste >>

Advertise here!

PETROM SERVICE

CAUTA

Lumea militara RSS RSS

Arhiva pdf - LUMEA MILITARA

Acasa nr.1/2011 Sectiunea Logistică
Managementul lanţului de aprovizionare-livrare în cadrul NATO

Alexandru Nedelcu
Managementul lanţului de aprovizionare-livrare în cadrul NATO

Articol introdus pe 23/11/2011

Abstract: In accordance to the new strategic concept of NATO and given the experience gained from the last military missions conducted, major changes occur within NATO, many of them have a great impact on logistic field. In what concerns the military field, the supply-delivery chain management must refer to the whole planning system of supplying, cooperation, coordonation, operation, command and the check of the specific activities, as to optimise the processes and operations. The goal of the new approach, as for NATO, is to provide for the final consumer the requested materials (the proper product), at the specified term (the right time), the required quantity (the correct quantity), the necessary quality (the best quality) and the requested status (the right status), at the demanded location (the right place) and involving cost-cutting policy.

În conformitate cu noul concept strategic al NATO şi pe baza experienţei acumulate în ultimele operaţii militare pe care le-a condus, în cadrul Alianţei Nord-Atlantice se produc o serie de schimbări majore, multe dintre ele influenţând şi domeniul logistic. În ceea ce priveşte managementul domeniului abordat, la nivelul NATO se urmăreşte identificarea tuturor mecanismelor şi pârghiilor care să conducă la proiectarea şi implementarea unui sistem logistic modern care să asigure un răspuns eficient la solicitările beneficiarilor (unităţile combatante şi cele de sprijin de luptă) în contextul întregul lanţ de aprovizionare-livrare (de la furnizori, producători, distribuitori către consumatorii), gestionarea integrată a tuturor aspectelor, cum ar fi achiziţiile, managementul materialelor, producţia şi livrarea către consumatori a bunurilor de-a lungul fluxului determinat de lanţul de aprovizionare-livrare, fluxul de informaţii şi fluxul de numerar, pentru a minimiza costurile de inventar şi logistica.

În domeniul militar, managementul lanţului de aprovizionare-livrare trebuie să vizeze întregul sistem de planificare a aprovizionării, cooperarea, coordonarea, operarea, comanda şi controlul activităţilor specifice, astfel încât să asigure optimizarea unui mare număr de operaţiuni şi procese. Scopul noii abordări, la nivelul NATO, este de a asigura consumatorului final, materialele solicitate (produsul corect), la momentul potrivit (timpul potrivit), în cantitatea solicitată (cantitatea corectă), calitatea necesară (calitatea corectă) şi starea solicitată (starea corectă), la locaţia necesară (locaţia potrivită) şi să reducă costurile totale.

Un management modern în domeniul lanţului de aprovizionare-livrare ar trebui să asigure, în primul rând, o mai mare satisfacţie a beneficiarilor (îmbunătăţirea fiabilităţii produselor şi flexibilitate mare în livrare) iar în al doilea rând, de a reduce costurile asociate livrării (stocuri reduse, producţie redusă şi costurile de livrare). Un astfel de management trebuie să asigure optimizarea lanţului logistic şi să se extindă la toţi partenerii externi ai unităţilor militare, să preîntâmpine fluctuaţiile cererii (flexibilitatea), în condiţiile deselor schimbări din zonele de desfăşurare a acţiunilor militare, respectiv să asigure transparenţa procesului de livrare pe tot lanţul de aprovizionare.

La nivelul NATO managementul lanţului de aprovizionare-livrare urmăreşte realizarea unei reţele logistice care să fie compusă din furnizori, producători, depozite, centre de distribuţie şi canale de livrare. În acest sens, se consideră că, un operator economic poate fi, în acelaşi timp, producător, nod de depozitare sau chiar centru de depozitare. Pe de altă parte, unităţile, în funcţie de eşalonul la care se regăsesc pot fi, fie noduri de depozitare, fie centre de distribuţie. Aceste aspecte implică, însă, o diviziune mai detaliată a forţei de muncă, cerinţe multiple pentru existenţa unui lanţ de aprovizionare-livrare profesionist şi existenţa a cât mai multe noduri de reţea care să asigure funcţionarea reţelei logistice, la parametrii optimi. Este ceea ce ne propunem să prezentăm în continuare, alături de elemente concrete, în domeniul abordat, ce se regăsesc în cadrul NATO.

3.1.1. Reducerea timpului

de aşteptare

Reducerea timpului de aşteptare este cunoscută, la nivel internaţional, în domeniul logistic, ca fiind Răspunsul eficient pentru consumator (Efficient Cosumer Response/ECR). ECR reprezintă una din cele mai noi tehnici manageriale dezvoltate şi utilizate atât în mediul economic actual cât şi în cel militar, în special în situaţiile în care trupele acţionează în medii dinamice, care generează dese şi importante schimbări de situaţie. Ca şi noutate, ECR introduce un nouă abordare de planificare în rezolvarea cererilor sosite de la trupe, prin intermediul tehnologiei IT, (echipamentelor de comunicaţii satelitare şi aplicaţiilor informatice existente la toate nivelele ierarhice) şi asigură, în mod eficient reducerea amprentei logistice a structurilor specializate.

Filozofia (noua abordare) pe care o introduce ECR, atât în mediul economic cât şi în cel militar constă în „A muncii în comun pentru a satisface mai bine dorinţele consumatorului, mai rapid şi cu un cost mai scăzut” (Working together to fulfil consumer wishes better, faster and at less cost).

ECR reprezintă o vedere orientată spre client şi integrată lanţului de aprovizionare-livrare, în care toate părţile implicate lucrează împreună. În acest sens, scopul principal al ECR este de a crea premisele şi tehnicile necesare pentru o mai bună cooperare între comerţ şi industrie, respectiv pentru o împlinire mai bună a nevoilor clienţilor1.

Din alt punct de vedere,ECR reprezintă o strategie adoptată în comun de comerţ şi de industrie pentru a asigura un răspuns rapid în ansamblu, cererii de materiale şi eliminarea costurilor inutile din lanţul de aprovizionare-livrare2.

Implementarea ECR în mediul militar este cu totul specială având în vedere specificul acestui domeniu. Ea impune utilizarea pe scară largă şi la toate nivelele a schimbului de date electronice (Electronic Data Exchange/EDI), cel care, în esenţă reprezintă cel mai preţios instrument al ECR, a codurilor numerice pentru codificarea tuturor articolelor introduse în normele de înzestrare sau cele solicitate în afara acestora şi, nu în ultimul rând, utilizarea mijloacelor electronice şi a sistemelor moderne de comerţ (Computer Assisted Command/CAC). În acelaşi timp, ECR solicită existenţa de-a lungul lanţului de aprovizionare-livrare a scanerelor şi aparatelor de tip POS, precum şi a standardelor EAN (EAN, ILN, EAN128, NVE) pentru optimizarea datelor de tip master etc.3.

În scopul scurtării timpului de răspuns către consumator, ECR impune o nouă abordare în ceea ce priveşte modelul tradiţional de asigurare, inversându-l şi eliminând barierele apărute în lanţul de aprovizionare-livrare (cele care conduc la creşterea timpilor neproductivi).

În mediul economic (de asemenea în mediul militar) au fost identificate patru zone de interes pentru ECR, care vizează: managementul cererii, managementul aprovizionăriii, întreţinătorii şi integratori, toate fiind abordate în mod integrator (la set). Aceste patru zone de interes formează, în mediul economic, baza unui nou organism, denumit Global ECR Scorecard.

Implementarea conceptului ECR impune, în mod obligatoriu un nou sistem logistic, în care toate structurile logistice să lucreze integrat şi pentru identificarea acelor oportunităţi care pot asigura optimizarea tuturor proceselor logistice şi eficientizarea lor.

ECR impune concentrarea atenţiei logisticienilor asupra unor noi strategii care să acţioneze în domeniile managementului categoriei (Category Management/ CM); reaprovizionării produselor (Product Replenishment/PR) şi a tehnologiilor de legătura aplicabile (Enabling Technologies/ET). De asemenea, prin tehnicile şi metodele moderne de planificare, ECR asigură un flux continuu de mărfuri şi de informaţii, contribuie la obţinerea unui sortiment optim, concomitent cu o reducere de stoc. În acelaşi timp, ECR asigură evitarea blocajelor în aprovizionare.

Avantajele introduse de ECR pot fi evidenţiate prin adoptarea unor noi strategii, astfel:

- reaprovizionarea eficientă este asigurată prin optimizarea activităţilor derulate de-a lungul lanţului de aprovizionare-livrare, prin înlocuirea strategiilor de tip PUSH cu cele de tip PULL. Această strategie asigură fluidizarea distribuţiei bunurilor, de la linia de producţie la punctul de vânzare, prin administrarea în comun a inventarelor de către distribuitori şi furnizori. Este cunoscută ca reaprovizionare continuă (CR);

- combinarea eficientă a materialelor (pe timpul transportului) impune o atenţie crescută care trebuie acordată modului în care se planifică la transport materialele solicitate, în scopul creşterii satisfacţiei clienţilor şi optimizării rentabilităţii (de cost) a produselor. Strategia menţionată asigură optimizarea mixul de produse şi alocarea spaţiului, contribuind, astfel la creşterea productivităţii vânzărilor (în mediul economic) dar şi a vitezei de rotaţie a stocurilor (în mediul militar). În acest sens, managementul categoriei reprezintă domeniul esenţial de manifestare al acestei strategii;

- promovarea eficientă vizează înlocuirea sistemului de aprovizionare bazat pe constituirea de stocuri cu politici eficiente de aprovizionare; în mediul militar se manifestă reaprovizionarea intercategorii de forţe. Această strategie asigură costuri scăzute prin acordurile stabilite între distribuitori şi furnizori, cele care nu adaugă valoare pentru consumator Această strategie contribuie şi la scăderea costurilor unităţilor militare, prin eliminarea costurilor generate de depozitare, conservare, menţinere etc.;

- lansarea eficientă a noilor produse impune o cooperare sporită între comerţ şi industrie pentru o dezvoltare comună şi introducerea de noi produse. Strategia contribuie la creşterea ratei de succes a noilor produse prin colectarea periodică şi folosirea în comun de partenerii comerciali a datelor privind produsele puse în vânzare, cererile de materiale etc.

Introducerea ECR în domeniul militar va necesita (şi va introduce în acelaşi timp) o integrare completă a informaţiilor logistice de-a lungul lanţului de aprovizionare-livrare cu implementarea noilor procese logistice preluate din comerţ şi industrie. În acest sens, considerăm că ECR va asigura preluarea cererilor de produse şi materiale cu tehnici moderne de calcul, cererile însele vor fi transmise prin astfel de echipamente, livrarea făcându-se tot prin astfel de mijloace moderne. Ca şi rezultat, timpul de aşteptare se va reduce tot mai mult, aprovizionarea va fi tot mai flexibilă iar satisfacţia consumatorilor tot mai mare.

ECR va deveni tot mai mult un sistem de reaprovizionare bazat pe consumul real de produse, ceea ce va exclude încetul cu încetul, vechiul sistem bazat pe predicţie. ECR asigură iniţierea procesului de producţie şi a transporturilor de aprovizionare, în funcţie cererea venită de la consumatori4.

ECR contribuie la reducerea duratei ciclului de achiziţie pentru aprovizionare, a cheltuielilor de depozitare a inventarului în exces, şi contribuie, în mod decisiv, la stabilirea gamei optime de produse. În acelaşi timp, ECR oferă informaţii cu privire la impactul unui produs, la nivelul beneficiarilor (consumatorilor).

O nouă concepţie managerială care utilizează mare parte din principiile introduse de ECR în mediul economic este cea bazată pe conceptul Lean Entreprise (derivată din Toyota Production System), care se concentrează pe reducerea celor 7 pierderi:supra-producţia, transportul (manipulări); mişcarea (neutilizarea la maxim a capacităţii lucrătorilor); aşteptarea; supra-procesarea (procese excesive); stocuri (excedente); defecte (reparaţii, corecturi), pentru a realiza produse şi servicii de calitate, utilizând mai puţin efort, spaţiu, capital şi timp, faţă de sistemele tradiţionale de producţie în masă.

Conceptul Lean presupune flexibilitate şi reactivitate maximă la fluctuaţiile cererii precum şi reducerea risipei la nivel organizaţional.Gestiunea fluxurilor de producţie şi a celor de aprovizionare se realizează luând în considerare cererea reală a pieţei cu ajutorul metodelor „Livrarea la timpul stabilit” (Just in Time/JIT şi Just in Time Logistics/JITL). În sistemul de producţie tradiţional, timpul şi costurile alocate schimbărilor productive sunt asemănătoare cu cele generate de stocare, planificare şi transport. În vechiul sistem, materialele sunt “împinse” la intervale de timp determinate de planificare şi previzionare, de multe ori, inexacte. Acest tip de reaprovizionare conduse la acumularea de stocuri finite de produse, inutile, în timp ce în sistemul Lean comenzile sunt “trase” pe baza cererii reale de piaţă.

În comparaţie cu vechile sisteme de reaprovizionare, conceptul Lean vine şi evidenţiază derularea tot mai eficientă a proceselor logisticei, ceea ce conduce la reducerea stocurilor de materiale de-a lungul lanţului de aprovizionare-livrare, scurtarea timpului de răspuns şi creşterea satisfacţiei la nivelul beneficiarilor. Pe baza noii concepţii se asigură ajungerea produselor exact acolo, unde este nevoie de ele, în cadrul mixului şi în cantităţile solicitate, pentru a permite începerea imediată a producţiei, după confirmarea comenzii clientului5.

Ca şi concluzie, la acest subcapitol, dorim să evidenţiem faptul că, noile strategii ale ECR conduc la reducerea costurilor şi scurtarea timpului de reacţie la cererile utilizatorilor, reducerea stocurilor, îmbunătăţirea calităţii, a termenelor de livrare şi a condiţiilor de lucru, precum şi la motivarea angajaţilor, respectiv la niveluri crescute de satisfacţie din partea beneficiarilor. În continuare, vom prezenta un alt element care vine să evidenţieze managementul SCM în cadrul NATO.

3.1.2. Livrarea la timpul stabilit

Livrarea la timpul stabilit (Just-in-Time Logistics/JIT)reprezintă o abordare relativ recentă, care vine să întregească ansamblul de concepte noi care au revoluţionat, în ultima perioadă, domeniul logistic, dar nu numai.

Fiind un nou concept, introdus de globalizare, JIT alături de externalizarea serviciilor a creat necesitatea realizării unui complex lanţ de aprovizionare-livrare la nivel internaţional. Atingerea acestui deziderat urmăreşte să permită transportatorilor să asigure produsele solicitate la nivelul operatorilor economici care se ocupă de distribuirea cu amănuntul, oriunde pe glob, la timpul potrivit şi la preţul corect. Ca rezultat, serviciile logistice la nivel mondial, asigurate de cei care se ocupă cu distribuţia au crescut în importanţă şi volum în ultima perioadă, iar unul din obiectivele lor cele mai importante este să contribuie la creşterea la un nivel corespunzător, a satisfacţiei clienţilor (beneficiarilor)6.

Sistemul managerial realizat de implementarea JIT este unul general şi relativ simplu, care impune folosirea pe scară scăzută a computerelor. JIT a fost creat pentru a asigura un minim control al stocurilor de materiale, în contrapondere cu abordarea bazată pe tehnologie de calcul.

JIT promovează îmbunătăţirea continuă a calităţii şi productivităţii în toate domeniile de activitate asigurând creşterea nivelului de responsabilitate al personalului şi al abnegaţiei acestuia. JIT nu este numai o cale de reducere a stocurilor de materiale ci şi un mijloc de rezolvare a problemelor care pot produce blocaje la nivelul activităţilor desfăşurate7.

După cum prezentam şi în subcapitolul anterior, în cadrul SCM, JIT este considerat ca fiind o componentă a procesului de producţie de tip Lean întreprindere deschisă), care urmăreşte, printre altele implementarea principiilor şi aplicarea conceptelor privind eliminarea risipei şi realizarea de valoare adăugată8.

Lean reprezintă un concept specifice managementului întreprinderii care înglobează tot ceea reprezintă factorii interni şi externi ai întreprinderii, indiferent dacă ei sunt beneficiari sau sunt afectaţi de rezultatele activităţii abordate. Lean vizează optimizarea părţilor prin integrare, precum şi gestionarea în mod unitar a activităţilor întreprinderii, cu accent deosebit pe activitatea personalului.

Just-in-time logistics ca şi concept al managementului activităţilor logistice urmăreşte ca în întreprindere să se producă doar atunci când este nevoie (cerere) validând activităţile desfăşurate în mod corespunzător şi producătoare de economii (profit). Astfel JITL urmăreşte contribuţia personalului la eliminarea risipei, la creşterea profitului dar şi a rentabilităţii întreprinderii.

În cadrul managementului SCM, postulatele JITL vizează9:

- eliminarea risipei produsă prin: non calitate, supraproducţie, procesele de muncă, mişcare, transporturi, aşteptare, depozitare;

- stocurile de materii prime şi cele de piese în curs de fabricaţie care nu sunt luate în considerare ca active ale întreprinderii;

- creşterea gradului de flexibilitate la cerere şi la producţie şi a gradului de diversitate al produselor;

- stabilirea nivelului calităţii de către beneficiar;

- creşterea relaţiei de parteneriat şi încredere între firmă, salariaţi, clienţi şi furnizori;

- utilizarea ideilor creative ale salariaţilor (pe lângă forţa de muncă).

Pierderile specifice proceselor de producţie provin din: supraproducţia, aşteptarea, transport, procese, inventar, mişcare, defecte, comportamentele personalului angajat. Exemple de risipă şi pierderi pot fi considerate: maşinile mergând în gol; timpul de aşteptare a pieselor (componentelor); numărarea componentelor; supraproducţia; depozitarea stocului; căutarea de unelte; stricarea maşinilor; refacerea unei operaţii;

Urmare a implementării JIT, la nivelul marilor operatori economici care acţionează la nivel global se aşteaptă să fie eliminate pierderile menţionate şi să fie atins obiectivul celor „5 (cinci) zero”:zero stoc, zero timp de aşteptare, zero defecte, zero pene, zero hârtii.

În mediul economic global, implementarea JITL reprezintă un proces continuu, care urmăreşte promovarea permanentă a ideilor care conduc la creşterea competitivităţii operatorilor economici.

JITL este un sistem de elemente intercorelate, în care fiecare element sprijină şi facilitează multe dintre celelalte elemente. În condiţiile în care se implementează doar parţial sistemul, se vor obţine doar parţial (uneori deloc beneficiile potenţiale ale sistemului).

Beneficiile potenţiale ale sistemului JIT derivă din ceea ce oferă operatorilor economici şi anume: stocuri reduse; calitatea crescută; costuri reduse; spaţiu necesar mai mic; timp mai scurt de aprovizionare; productivitate mare; flexibilitate mare; relaţii mai bune cu furnizorii; activităţi simplificate de planificare şi control; creşterea capacităţii de producţie; folosirea mai bună a resurselor umane; varietatea crescută a produselor.

Elemente de bază ale sistemului JIT sunt reprezentate de sistemul Kanaban de control al producţiei, utilizarea unor loturi mai mici de producţie, pregătirea rapidă a personalului şi spaţiului de lucru pentru producţie, existenţa unor resurse flexibile, organizarea structurală, producţia uniformă, calitate la sursă, întreţinere eficientă şi, nu în ultimul rând, existenţa reţelelor de furnizori.

Implementarea sistemului JIT la nivelul serviciilor. În domeniul serviciilor, elementele cele mai importante sunt reprezentate de viteza asigurată în distribuirea serviciului şi, nu în ultimul rând, de calitatea acestuia. Elementele de bază în asigurarea serviciilor sunt reprezentate de: salariaţi cu competenţe multiple; sisteme de pregătire direct organizate de operatorul economic în cadrul facilităţilor de instruire proprii; utilizarea de salariaţi cu timp redus de muncă sau part-time pentru funcţii simple, aceştia având o salarizare minimă.

În mediul militar, livrarea la timpul stabilit încearcă, prin pârghiile şi mecanismele avute la îndemână să contribuie la reducerea incertitudinilor ce pot apare, în timpul desfăşurării acţiunilor militare moderne, datorită ritmurilor rapide de înaintare, a câmpului de luptă la 3600 sau a spaţiului cvadridimensional în care luptă trupele moderne, îndeosebi prin previzionarea consumurilor şi optimizarea stocurilor de materiale. Prin noua abordare logisticienii intenţionează să creeze un model funcţional la nivelul unui teatru de operaţii, astfel încât forţele luptătoare să fie susţinute corespunzător din punct de vedere logistic.

Din punct de vedere funcţional, luarea deciziilor logistice fără analizarea feedback-ului „... sosit de la trupe, în ceea ce priveşte consumul şi nevoile de reaprovizionare, acest model poate conduce într-o situaţie limită sau critică, la repartiţii greşite, livrări de materiale acolo unde nu e nevoie de ele”10. Pe de altă parte, pe baza experienţei acumulate în ultimele acţiuni militare desfăşurate în Irak şi Afganistan, se poate observa că, noul model propus, poate conduce la crearea de deficite, fenomen care trebuie evitat cu orice preţ. Din acest punct de vedere, considerăm că această abordare trebuie tratată cu prudenţă, având în vedere că este foarte dificil să creezi modele logistice într-un teatru de operaţii de tip „butuc cu spiţe” (non-liniar). Urmarea celor prezentate, dorim să evidenţiem faptul că, dacă modelul prevăzut nu funcţionează la parametrii optimi, întregul lanţ de aprovizionare-livrare poate dobândi deficienţe în privinţa randamentului.

În momentul de faţă, logistica răspunde în mică măsură cerinţelor sosite de la forţele combatante, fiind evidentă necesitatea asigurării unui grad mai mare de flexibilitate, agilitate, mobilitate şi interoperabilitate structurilor specifice cele destinate să asigure sprijinul logistic al forţelor care vor acţiona în viitorul apropiat, în conformitate cu noua fizionomie a acţiunilor militare.

În opinia noastră, procesul de transformare al logisticii trebuie să se manifeste în toate componentele sale (logistica de producţie, logistica de serviciu şi logistica de consum), precum şi la nivelul tuturor domeniilor sale funcţionale: aprovizionare/reaprovizionare, transporturi, mentenanţă, infrastructură, sprijin medical, servicii de campanie, contractarea, Sprijinul Naţiunii Gazdă etc.11.

De o bună perioadă de timp, în mediul militar, se simte o nevoie crescută de reducere a timpului de aşteptare al beneficiarilor, specifică aprovizionării, care alături de livrarea la timpul stabilit şi vizibilitatea totală a echipamentelor vin să întregească cadrul general de manifestare al activităţilor specifice acestui domeniu funcţional al logisticii.

Livrarea la timpul stabilitreprezintă o schimbare majoră pentru procesele de aprovizionare-livrare, prin simplificarea stabilirii priorităţilor, cea care asigură beneficiarului garanţia că va primi echipamentele conform solicitărilor şi graficului de timp stabilit anterior. În acelaşi timp, implementarea noului concept, permite comandanţilor şi logisticienilor să stabilească standarde realiste, bazate pe proactivitate şi pe un nivel crescut de încredere al luptătorilor, respectiv adoptarea unor decizii corecte şi realiste. Nu în ultimul rând, livrarea la timpul stabilit permite măsurarea eficienţei sprijinului logistic acordat luptătorului, ceea ce reprezintă o noutate în domeniu.

3.1.3. Vizibilitatea totală

a echipamentelor (TAV)

Vizibilitatea totală a echipamentelor reprezintă unul din conceptele utilizate, atât în domeniul economic civil cât şi în cel militar, specific managementului lanţului de aprovizionare-livrare. Prin implementarea sa la nivel tactic şi operaţional (operativ în cazul domeniului militar) managerii urmăresc reducerea nivelului stocurilor de materiale, a amprentei logistice, a timpului de aşteptare al beneficiarilor, a pierderilor inerente procesului de producţie şi, nu în ultimul rând, obţinerea de economii, respectiv profituri cât mai substanţiale. În acelaşi timp, se asigură creşterea nivelului de satisfacţie al clientului care este ferit de întârzieri în livrarea produselor comandate, la calităţile impuse prin cereri.

Vizibilitatea totală asupra echipamentelor (Total Assets Visibility/TAV) se asigură prin utilizarea unor tehnologii de ultimă generaţie, precum cea de identificare automată (Automated Identification Technology/AIT), utilizată în punctele critice ale sistemului logistic militar, pentru colectarea cu acurateţe a datelor şi crearea unui mediu de transfer a informaţiei utile. Introducerea echipamentelor permite vizibilitatea, atât în staţionare şi în tranzit, cât şi asupra întregului proces (achiziţie, transporturi, mentenanţă etc.)12.

În opinia unora din specialiştii în domeniul militar, realizarea vizibilităţii totale asupra bunurilor cuprinde două aspecte fundamentale13: asigurarea vizibilităţi asupra stocurilor de materiale şi realizarea vizibilităţii asupra bunurilor în tranzit (In Transit Vizibility/ITV). Aceasta din urmă presupune ca din faza de proiectare produsele să aibă încorporate/dotate cu senzori care să contribuie prin capabilităţile proprii la realizarea sistemului de transmisie a datelor necesare identificării în timp real a mişcării materialelor pe fluxurile de aprovizionare, respectiv înspre zonele de operaţii sau pe cuprinsul teritoriul naţional. În sensul celor prezentate, se consideră că, beneficiile evidente, rezultate din implementarea unui astfel de sistem se constituie într-o cerinţă fundamentală în ceea ce priveşte asigurarea interoperabilităţii în domeniul logistic, cu sistemele folosite de NATO în operaţiile desfăşurate sub comanda sa.

TAV este absolut esenţială pentru focalizarea cu precizie a sistemului logistic bazat pe reţea. Implementarea sa la nivel general (extinsă) asigură susţinerea cerinţelor lanţului de aprovizionare-livrare, de localizarea a mărfurilor pe fluxul de aprovizionare, cu precizie şi în timp real. Prin instrumentele de care dispune, TAV asigură extinderea controlului asupra platformelor de distribuţie şi a componentelor de infrastructură, prin intermediul sistemului informaţional logistic.

Prin senzorii existenţi (fie prin construcţie, fie prin adaptarea ulterioară a tehnicii şi echipamentelor folosite, datele din circuitul documentelor asigură informarea oportună a managerilor cu privire la locaţia şi starea autovehiculelor care transportă mărfuri, la un anumit moment şi cu privire la locaţia unde se află.

Aflaţi în posesia datelor oferite de TAV, managerii proceselor logistice sunt în măsură să redirecţioneze o serie de expediţii, pentru a redistribui, în aşteptare, anumite materiale care nu mai sunt necesare sau pentru a fi în acord cu noua locaţie, respectiv noile cerinţe ale beneficiarilor (unităţii). Modalitatea de lucru va pleca de la ipoteza că toate materialele expediate au elemente de identificare automată de tip cod de bare sau etichetă de radiofrecvenţă.

Pentru asigurarea vizibilităţii asupra tuturor componentelor şi elementelor patrimoniului logistic de la toate sursele potenţiale, managerii din domeniul logistic vor crea, menţine şi utiliza informaţii/evidenţe standardizate despre bunurile materiale şi interrelaţionările dintre acestea, care vor include:

- resurse logistice direct asociate cu/repartizate către toate elementele spaţiului de luptă;

- materiale consumabile (carburanţi-lubrifianţi, muniţie, hrană, produse medicale);

- subansamble şi piese de schimb: de înlocuit sau reparabile;

- mijloace de transport şi echipamente de încărcare-descărcare;

- personal şi utilaje de mentenanţă şi reparaţii;

- resurse logistice ale altor structuri din cadrul sau din apropierea spaţiului de luptă: alte servicii sau agenţii guvernamentale; forţe aliate, de coaliţie, sau cu care există tratate; organizaţii nonguvernamentale, voluntare, private; agenţii/organizaţii/structuri guvernamentale, comerciale, private ale naţiunilor gazdă/aliate/de coaliţie.

- bazele logistice (de pe teritoriul naţional sau din teatru): furnizori, fabricanţi, distribuitori; facilităţi logistice (depozite, alte puncte de depozitare şi manipulare a materialelor); alte capacităţi (ex. medicale, de transport şi distribuţie etc.).

- resurse locale şi alte oportunităţi logistice: oportunităţi logistice locale (de ex. depozite de carburanţi private din spaţiul de luptă); resurse capturate de la inamic, ascunzători etc.;

- capacităţi şi facilităţi logistice (ex. de mentenanţă, medicale, jurişti, contracte, protecţie, audit etc.);

- elemente ale spaţiului de luptă, angajate în operaţiuni sau nu, în rezervă, sau în tranzit spre sau dinspre spaţiul de luptă;

- elemente din afara spaţiului de luptă, neasociate cu acţiunea militară, sau forţe aliate/de coaliţie neangajate în operaţiune;

- sosiri de resurse din bazele logistice planificate sau aşteptate.

Dorim să evidenţiem faptul că, procesul de implementare a TAV, în domeniul logistic se poate concretiza în toate domeniile funcţionale şi conexe ale logisticii: aprovizionarea, mişcarea şi transportul, mentenanţa, sprijinul medical, infrastructura, protecţia structurilor de logistică, serviciile de campanie, contractare, sprijinul naţiunii-gazdă şi domeniile conexe (cooperarea civili - militari), asigurarea urgenţelor civile, dislocarea strategică, recepţia, staţionarea, continuarea deplasării şi integrarea forţelor, prevenirea şi stingerea incendiilor, protecţia mediului, securitatea şi sănătatea în muncă, supravegherea tehnică, respectiv metrologia legală şi serviciile funerare14.

Prin implementarea conceptului Total Assets Vizibility/TAV se asigură aşa cum prezentam anterior, reducerea timpului de aşteptare al beneficiarului (prin înlocuirea cantităţii stocurilor), cu ajutorul unui nou instrument de lucru care măsoară timpul total, din momentul emiterii solicitării şi până la momentul primirii materialelor de către solicitant. Acest instrument asigură obţinerea unui feed-back eficient, prin cuantificarea aprecierilor beneficiarilor cu privire la eficienţa lanţului de aprovizionare-livrare. În sensul celor prezentate, în Anexa nr. 10 prezentăm modalitatea de urmărire a materialelor aflate în tranzit prin implementarea TAV.

Referitor la managementul lanţului de aprovizionare-livrare, dorim să evidenţiem faptul că, la baza oricărui transport militar se află un întreg arsenal destinat asigurării funcţiilor sale, suportul tehnic fiind reprezentat de sistemul tehnologice de tip Movement Tracking System/MTS (Anexa nr. 11).

Un sistem de tip MTS asigură şi facilitează procesul de aprovizionare-livrare la nivelul structurilor militare, indiferent de situaţia în care acestea se regăsesc, la un anumit moment dat. Acest sistem este organizat şi realizat din mai multe subsisteme emergente şi interconectate, fiecare destinate să asigure managementul proceselor de transport în diverse situaţii şi faze ale acţiunilor militare.

Crearea unui astfel de sistem se datorează, în primul rând, experienţei militare dobândite în câmpul de luptă şi nevoilor constatate de-a lungul timpului, de către structurile care au acţionat. Analiştii şi specialiştii militari au constatat că într-un anumit fel se desfăşoară un transport de aprovizionare, pe timp de pace, într-o zonă cu ameninţări minime, şi într-un mod total diferit are loc acelaşi transport, într-o zonă de conflict, cu ameninţări multiple şi cu incertiudinea evoluţiilor stării de securitate.

Pornind de la aceste realităţii, la nivelul NATO şi statelor membre au fost dezvoltate diverse sisteme de management a transporturilor, care utilizează facilităţile diverselor subsisteme automate de comandă-control (facilităţi de management a mişcării, facilităţi de management automat al transporturilor şi nu în ultimul rând facilităţi de monitorizare a transporturilor la nivel brigadă/batalion destinat acţiunilor de luptă. Facilităţile puse la dispoziţie de aceste tipuri de subsisteme sunt integrate, de regulă, în cadrul unei platforme unice de transport de tip Movement Tracking System, astfel încât utilizatorul are la dispoziţie informaţiile solicitate, cu privire la transporturile aflate în derulare sau la fazele acestora indiferent de echipamentul, mediul, reţeaua de la care provine.

Pentru a susţine cele prezentate dorim să scoatem în evidenţă felul în care au acţionat, din acest punct de vedere, structurile logistice implicate în procesul de sprijin logistic al forţelor luptătoare în conflictele din Afganistan şi Irak. Astfel, acestea, deşi au avut în dotare (tehnică şi echipamente de ultimă generaţie, cu eficacitate considerabilă, nu au dat rezultate din cele mai bune. În cazul Irakului, la încheierea conflictului, pe baza incidentelor apărute, s-a ajuns la concluzia că, logistica trebuie să dispună de un sistem de distribuţie întrunit, funcţional, cu posibilităţi de acţiune în nodurile reţelei de distribuţie.

Pentru ca aceste obiective să fie realizate, reţeaua de distribuţie a „primit” un nou mecanism de tip Movement Tracking System (prin care s-a asigurat vederea integrată asupra lanţului de distribuţie, pe verticală, de sus în jos), astfel încât să fie asigurată sprijinirea cerinţelor comandantului.

3.1.4. Tehnologia de identificare

automată (AIT)

Vizibilitatea totală asupra echipamentelor (Total Assets Visibility/TAV) se asigură, după cum prezentam anterior, prin intermediul tehnologiilor de identificare automată, care asigură colectarea informaţiilor logistice prin intermediul mediului de transfer a informaţiei utile. Prin utilizarea unor astfel de echipamente, lanţul de aprovizionare-livrare suferă influenţe extrem de importante, nemaifiind tributar vechilor mijloace de obţinere, stocare, procesare şi utilizare a informaţiilor utile.

Tehnologiile de identificare automată asigură vizibilitatea asupra materialelor şi echipamentelor prin utilizarea codurilor de bare, a etichetelor cu frecvenţe radio, a urmăririi prin satelit (Global Positioning Satellite/GPS), a card-urilor “inteligente” şi a celor care utilizează laserul.

Prin tehnologiile satelitare existente, la momentul actual (sateliţii comerciali sau cei militari) se asigură monitorizarea în timp real a mijloacelor de transport şi a produselor expediate către clienţi. Pe de altă parte, codurile de bare şi vizibilitatea oferită de acestea asigură obţinerea unui nivel înalt de abilitate atât pentru producători, cât şi pentru vânzători. Prin asigurarea vizibilităţii asupra produselor şi mijloacelor aflate în depozit, în tranzit şi în curs de procesare determină, de asemenea, reducerea nivelurilor inventarelor de materiale, timpilor de comandare, duratei de transport şi măririi capacităţii de reacţie la solicitarea clienţilor15.

Una dintre cele mai importante tehnologii de tipul celor care asigură vizibilitatea totală asupra echipamentelor şi materialelor, în depozitare sau în tranzit, este codificarea. În acest sens, dorim să evidenţiem faptul că, în cadrul NATO există un sistem specific de codificare (NATO Codification System/NCS) care asigură gestionarea materialelor necesare pe tot cuprinsul zonei sale de responsabilitate. Ţările membre ale Alianţei sunt solicitate să implementeze cât mai rapid sistemul NATO de codificare la nivelul armatelor proprii.

În domeniul codificării, fiecare naţiune (deţinător de materiale), indiferent dacă este fabricant sau utilizator, are nevoie de „... un sistem pentru identificarea echipamentului său. În cazul fabricantului, acest sistem va fi centrat pe monitorizarea concepţiei, producţiei şi vânzării de articole materiale”16. Din punctul de vedere al utilizatorului, acest sistem îi va permite „... să gestioneze resursele prin intermediul unui control precis al stocului de materiale şi al planificării în funcţie de nevoile de reaprovizionare”17. Astfel, acelaşi tip de articol material, dar care e produs de agenţi economici diferiţi, va putea fi identificat întotdeauna cu ajutorul unui sistem diferenţiat de numerotare.

Sistemul NATO de codificare nu poate satisface cerinţa utilizatorilor care gestionează inventarele lor pe tipuri de articole, dar care nu menţionează provenienţa acestora. Sistemul NATO de codificare a fost conceput pentru a răspunde cerinţelor existente în domeniul aprovizionării/reaprovizionării (achiziţionării materialelor, depozitării şi gestionării resurselor, întreţinerii şi punerii în consum.

Sistemul NATO de codificare are la bază numărul de stoc NATO (NATO Stock Number/NSN). În conformitate cu acest număr de stoc, fiecărui articol de aprovizionare îi este atribuit un număr unic, format din 18 (optsprezece) digiţi, indiferent de câte articole ar putea satisface cerinţele şi de câţi utilizatori există.

NSN, prin numerele din compunere asigură date cu privire la codul de clasificare a aprovizionării, divizat în două părţi, grupa (familia) de articole având aceleaşi caracteristici fizice, de performanţă sau funcţionale, clasa căreia îi aparţine în cadrul acestei grupe de articole, ţara producătoare, prin care se identifică articolul fără echivoc pe tot parcursul duratei de exploatare a articolului.

Sistemul de codificare NATO este gestionat de către Grupul Directorilor Naţionali pentru Codificare, care este sprijinit de către NAMSA. Membrii acestui grup elaborează la zi Lista magistrală de referinţă reciprocă din NATO (N-MCRL), în care sunt trecute toate cele 15.000.000 numere de stoc NATO, cam 30.000.000 piese de schimb, precum şi informaţii despre peste 230.000 de agenţi economici producători şi vânzători. Pentru asigurarea transferului de informaţii între ţările membre NATO, NAMSA utilizează Sistemul NATO de cutii poştale, care permite transferul de date.

În ceea ce priveşte identificarea prin etichete care utilizează radiofrecvenţa (Radio Frequency Identification/RFID) dorim să evidenţiem faptul că, această tehnologie este una dintre cele mai noi şi mai importante, dacă ne referim la cele care asigură vizibilitatea totală asupra echipamentelor şi materialelor. Spre deosebire de etichetele normale, care doar identifică produsul, etichetele RFID pot reţine tipul de produs, locul de dispunere (depozitare), data expirării, sau orice altă informaţie legată de produs.

Tehnologia RFID poate furniza informaţii multiple despre fiecare produs din lanţul de aprovizionare-livrare. Când şi unde a fost fabricat, preluat, împachetat, expediat etc. Această cantitate de informaţii trebuie să fie reţinută, transmisă şi partajată în timp real cu conducerea depozitelor, a inventarelor, a departamentelor financiare şi a altor sisteme din cadrul operatorilor economici. Cu alte cuvinte, vtehnologia RFID are, deja un impact major asupra mediului economic şi militar18.

Un beneficiu important al etichetelor RFID este cel conform căruia acestea pot fi citite automatic prin intermediul cititoarelor electronice. Acest avantaj asigură monitorizarea automată a transporturilor dde materiale prin intermediul unor puncte fixe (porturi, aroporturi, oraşe importante), fară a fi nevoie ca transportul să fie incetinit pentru verificări. Se poate adăuga astfel, un plus de vizibilitate în lanţul de aprovizionare-livrare.

În mediul militar, tehnoloiile de identificare automată se regăsesc în foarte multe domenii de activitate (aprovizionare-livrare, transporturi, mentenanţă, sprijin medical, contractare etc.). În acest sens, prin sistemele clor tehnolgii vehiculele militare pot transmite date despre eventuale “... semne de degradare a performanţelor de la parametrii nominali de funcţionare. Vehiculul are capabilitatea să transmită prin infrastructura C4I2SR informaţia că sistemul lui de armament are nevoie de reparaţii către eşalonul superior. Mesajul ajunge la structurile de logistică care au posibilitatea să interogheze sistemul afectat prin aceeaşi infrastructură de comunicaţii integrate C4I2SR, solicitând date despre modelul, tipul, numărul de identificare, lista componentelor care fac parte din sistemul de armament degradat”19.

După identificarea defecţiunilor (prin sistemul de autodiagnosticare de la bordul autovehiculului), structurile logistice pot luat măsuri pentru a elaborarea cererilor de materiale prin care să fie remediate/înlocuite pieselor deteriorate. Având date despre locaţia acestor echipamente (în timp real), structurile implicate pot solicita „... trimiterea în regim de urgenţă a echipamentelor noi, pot planifica mentenenţa astfel încât toţi tehnicienii pot sosi simultan în zona destinată mentenanţei din aria de desfăşurare a acţiunilor militare. Astfel, vehiculul poate fi scos temporar din luptă, disponibilizat şi returnat ulterior pentru continuarea misiunii”20. În sensul celor prezentate, prin măsuri coerente, considerăm că poate fi realizată optimizarea şi eficientizarea fluxurilor de aprovizionare.

Sistemul de identificare automată a materialelor poate fi integrat unui eventual sistem informaţional logistic, el fiind relativ uşor de utilizat, fie pe teritoriul naţional fie în operaţiile conduse de NATO, în afara ariei sale de responsabilitate (misiunea ISAF din Afganistan). Un astfel de sistem poate asigura nu numai urmărirea mişcării bunurilor materiale în timp real sau facilităţi de sigiliu electronic ci şi inventarierea permanentă a bunurilor materiale aflate în tranzit sau depoziotate, urmărirea electronică a transporturilor (intrări, ieşiri, timpi deplasare, informaţii traseu), urmărirea distribuţiilor, actualizarea contabilităţii unităţilor militare, în mod automat etc.

RFID contribuie la reducerea activităţilor repetitive (control, inventariere, căutare articol), menţinerea calităţii bunurilor transportate, creşterea compatibilităţii la nivelul armatelor statelor membre NATO, implementarea măsurilor electronice de securitate sau, de ce nu, creşterea securităţii transporturilor.

Implementarea în domeniul militar a tehnologiei RFID contribuie, în opinia naostră, la creşterea calităţii managementului în privinţa consumului de materiale care, în condiţiile des schimbătoare ale câmpului de luptă modern, poate avea influenţe considerabile asupra succesului sau insuccesului misiunilor executate de forţele luptătoare în diverse spaţii de confruntare.

Un alt avantaj al utilizării tehnologiilor automate de identificare constă în creşterea eficienţei lanţului de aprovizionare,prin scăderea amprentei logistice şi a nivelului stocurilor de materiale. În acelaşi timp sunt evitate acumulările de materiale (atipice, cu mişcare lentă) şi evitate greşelile care aveau loc, anterior, în aprovizionare diferitelor piese de rezervă pentru tehnica şi echipamentele deteriorate. Pe de altă parte, prin gestionarea corespunzătoare a relaţiei cu operatorii economici, structurile logistice asigură gestionarea corespunzătoare a stocurilor de materiale. Astfel, acestea pot fi proiectate astfel încât, la nivelul unităţilor combatante să fie asigurate numai cota om (piesă), ceea ce va permite optimizarea excedentului de materiale şi accelerarea procesul de valorificare a acestora.

În final, dorim să evidenţiem faptul că, în opinia noastră, utilitatea noilor tehnologii de identificare automată este evidentă. Aşa cum operatorii economici caută valoarea adusă de identificarea automată şi fără contact în numeroase domenii de activitate, tot aşa logisticienii militari urmăresc să asigure un grad sporit de vizibilitate numărului mare de repere care sunt solicitate de trupe şi, care se pot găsi în zona de operaţii, în afara acesteia sau în afara teatrului de operaţii. În viitorul apropiat, identificarea diverselor materiale sau persoane va trebui să aibă loc folosind din ce în ce mai des, astfel de soluţii automatizate.

Provocările întâlnite în teatrele de operaţii moderne de către logisticieni îi obligă pe aceştia să furnizeze soluţii stabile şi rapide de identificare a materialelor şi persoanelor care să funcţioneze în cele mai variate domenii de activitate şi în cele mai diferite medii. Bazată pe exigenţele privind securitatea şi stabilitatea sistemelor utilizate în controlul materialelor în tranzit şi depozitare, a accesului vehiculelor în interiorul bazelor şi pe căile de comunicaţii rutiere, al transportului pe căile ferate ş pe căile navale sau aeriene, avantajele noilor tehnologii de tip RFID şi al codificării sunt tot mai evidente, ele asigurând (RFID) prin distanţele mici de citire şi rapiditatea înregistrării informaţiilor scurtarea timpilor de ajungere a materialelor la beneficiari21. Nu în ultimul rând, tehnologia RFID contribuie la accelerarea achiziţiei datelor şi la eliminarea intervenţiei umane în procesele de control şi sortare, precum şi la creşterea vitezei de lucru şi a eficienţei, la eliminarea erorilor, la obţinerea informaţiilor necesare în timp real.

Note:

1 www.stratedi.com/dl_ecr.htm, accesat în 03.04.2011.

2 en.wikipedia.org/wiki/Efficient_Consumer_Response, accesat în 03.04.2011.

3 www.stratedi.com/dl_ecr.htm, accesat în 02.04.2011.

4 www.answers.com › ... › Marketing Dictionary, accesat în 02.04.2011.

5 www.ucecom.ro/romana/btc/DocW/BTC6.doc, accesat în 03.04.2011.

6 www.caricom.org/.../concept_paper_maritime_transport.pdf, accesat în 03.04.2011.

7 http://linkinghub.elsevier.com/retrieve/pii/S0924013603000839, accesat în 03.04.2011.

8 Lai, Kee-hung, Cheng, T.C.E., Just-in-Time Logistics, www.gowerpublishing.com/pdf/.../Just-in-Time_Logistics_ Preface.pdf, accesat în 02.04.2011.

9 http://facultate.regielive.ro/.../logistica-18542.html?..., accesat în 03.04.2011.

10 Mocanu, B.P., Logistica trupelor angajate în acţiuni de luptă în afara graniţelor României, teză de doctorat, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2006, p. 70.

11 Grecu, I., Resursele Forţelor Terestre în perspectiva transformării Armatei României, august 2007,http://rft.forter.ro/ 2007_4/00_textepdf/00-1.pdf, p.11, accesat în 03.05.2011.

12 Grecu, I., op.cit., p. 11.

13 Incicaş, T., Particularităţi de aplicare în logistica Armatei României a conceptului de logistică bazată pe distribuţie, revista Gândirea Militară Românească, nr. 3, Editura Statului Major General, Bucureşti, 2009, p. 92, www.defense. ro/gmr/Ultimul_nr/incicas-p.88-95.pdf, accesat în 06.05.2011.

14 L - 1, Regulamentul logisticii operaţiilor întrunite, Bucureşti, 2008, p. 7.

15 Minculete, Ghe., Opţiuni moderne ale transformării managemenului logistic, revista Gândirea Militară Românească, nr. 4, Editura SMG, Bucureşti, 2009, p. 73, www.defense. ro/gmr/Ultimul_nr/minculete- p.68-76.pdf, accesat în 02.05.2011.

16 Manualul NATO pentru logistică (NATO Logistic Handbook), Bruxelles, 2001, cap. 10, art. 1023.

17 Ibidem, art. 1024.

18 www.computerworld.ro/?page= node&id..., accesat în 02.04.2011.

19 Colectiv, Sprijinul logistic bazat pe reţea - factor multiplicator de forţă. Studiu de cercetare ştiinţifică, realizat în cadrul contractului nr. 387/2006 (grant) obţinut pe baza competiţiei lansată de CNCSIS, Editura Universităţii de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2008, p. 124.

20 Ibidem, p. 125.

21 http://facultate.regielive.ro/.../rfid_sistem_de_identificare_prin_radiofrecventa-24771.html, accesat în 03.04.2011

Fii primul care comenteaza acest articol.


ALTE ARTICOLE DE ACELASI AUTOR