Abstract: As being proven, globalization
became a highly used concept, encompassing various values. Globalization can be
defined by the economic interdependence between countries, as a result of the
dependence coefficient raise towards the world economy. On the other hand,
globalization can be seen as the diminishing process of customs fees, dropping
out customs policy and the restrictions of the goods movement, services,
technologies and financial capitals, as the economic exchange development goes
along. The ongoing globalization process has an important impact on the
security issue. Furthermore, all efforts made to assure the security of any
object- state, society, company, human being, etc., aim for the global
security, meaning the humanity security of entire planet. As a result, the
state, society, human beings security involves world security.
Aşa cum s-a dovedit, globalizarea a
devenit un termen superuzitat, căruia i-au fost atribuite numeroase
semnificaţii. Globalizarea poate fi definită prin interdependenţa economiei
care se manifestă între state, ca urmare a creşterii coeficientului de
dependenţă faţă de economia mondială. Pe de altă parte, globalizarea poate fi
concepută ca procesul diminuării taxelor vamale, al renunţării la politica
vamală şi la restricţiile de circulaţie a mărfurilor, serviciilor,
tehnologiilor şi capitalurilor, pe măsura dezvoltării schimburilor economice.
Procesul de globalizare ce se desfăşoară, de ceva vreme, influenţează
considerabil problema securităţii. Devine evident că toate eforturile
direcţionate spre asigurarea securităţii unui obiect luat în parte - stat,
societate, firmă, persoană etc., trebuie să îşi aducă contribuţia la asigurarea
securităţii globale, adică a securităţii umane, a întregii planete. De aici
reiese că securitatea statului, societăţii, persoanelor nu poate fi asigurată
pe deplin fără a asigura securitatea planetară.
Termenul de globalizare este de origine
anglo-saxonă (globalization), sinonim cu franţuzescul mondialisation şi
se vehiculează la momentul de faţă în toate mediile de comunicare, scrisă şi
verbală. Aşa cum s-a dovedit, globalizarea a devenit un termen superuzitat,
căruia i-au fost atribuite numeroase semnificaţii.
În opinia unuia dintre cunoscuţii
observatori ai fenomenului, globalizarea „... a devenit rapid lozincă,
incantaţie magică, paspartu capabil să deschidă porţile tuturor misterelor
prezente şi viitoare”1. Ca orice concept la modă, globalizarea
este utilizată de multe ori fără înţelegerea semnificaţiei sale, astfel încât
se poate spune că se vorbeşte astăzi despre globalizare cum se vorbea despre
medicină în perioada anilor 1650-1750.
Aşa cum se cunoaşte, termenului de
globalizare i-au fost atribuite diferite definiţii globalizării, nici una însă
pe deplin satisfăcătoare. Este şi greu să defineşti un fenomen confuz încă şi
atât de complex, fiecare autor evidenţiind o anumită latură, sau dimensiune a
sa. Astfel, cunoscutul promotor al globalizării, George Soros, îi atribuie o
definiţie preponderent economică, în opinia sa globalizarea reprezintă „...
mişcarea liberă a capitalului însoţită de dominaţia crescândă a pieţelor
financiare globale şi a corporaţiilor multinaţionale asupra economiilor
naţionale”2. La fel de normal era ca Antony Giddens să ofere o
definiţie conţinând elemente preponderent sociologice. În opinia sa,
globalizarea reprezintă „... intensificarea relaţiilor sociale în lumea
întreagă, care leagă într-o asemenea măsură localităţi îndepărtate, încât
evenimente care au loc pe plan local sunt privite prin prisma altora similare,
petrecute la multe mile depărtare şi invers”3.
Alţi autori, cum este Giorgios I.
Mantzaridis, fac distincţia între globalizare şi universalitate,
considerându-le sintagme înrudite din punct de vedere formal, dar esenţial
opuse. Astfel, „prima exprimă unirea autoritară şi omogenizarea, iar cea
de-a doua exprimă unitatea spirituală dar, în acelaşi timp, şi diversitatea
persoanelor. Globalizarea îndepărtează particularităţile şi schimbă şi
persoanele şi societăţile într-o masă amorfă, în timp ce universalitatea
respectă particularităţile persoanelor şi ale societăţilor şi cultivă armonia
şi împlinirea acestora”4.
Din alt punct de vedere, fenomenul de globalizare
este înţeles ca un set de procese marcat în special de schimburi şi reţele
transcontinentale, activităţi inter-regionale, putere şi interacţiune. Astfel,
prin efectele globalizării „.... se intensifică interconexiunile şi
schimburile comerciale, financiare, culturale, investiţiile, dar şi migraţia.
Se măreşte viteza de difuzare şi de circulaţie a ideilor, bunurilor,
informaţiilor, oamenilor şi a capitalului. Creşte impactul pe care efectele
unor evenimente de la mare distanţă sunt resimţite oriunde în lume, iar unele
acţiuni locale pot avea consecinţe globale”5. Constatăm astfel,
că graniţa dintre problemele locale şi afacerile globale devine din ce în ce
mai flexibilă.
În toate încercările de definire ale
acestei sintagme, se apreciază că ar fi indicat să fie trecut acel prag care
marchează manifestările globalizării în producţie, distribuţia veniturilor,
tehnologie, comunicaţii, cultură, mediu, forţă de muncă, mediu militar etc. Din
această perspectivă, esenţa procesului de globalizare contemporană poate fi
descrisă, ca fiind procesul de transfer al puterii efective de la state la
entităţi non-statale şi de diminuare a controlului şi influenţei guvernelor
asupra vieţii societăţilor. Această definiţie nu are poate suficientă
acurateţe, dar ea descrie numitorul comun al formelor de manifestare, pozitive
sau negative, ale globalizării. A porni de la această percepţie, nu înseamnă a
ignora alte posibile trăsături fundamentale. Ne ajută însă în a înţelege mai
bine ce se află dincolo de clişeele pe care uneori le folosim cu uşurinţă.
Dintre opiniile referitoare la conceptul
de globalizare prezentăm în continuare alte câteva care ni se par
reprezentative şi care reflectă accepţiunile cele mai răspândite la nivel
internaţional:
„... o consecinţă a modernităţii”6;
„... un ansamblu de concepţii
ideologico-politice, având ca numitor comun analiza dimensiunilor planetare pe
care le-au căpătat problemele politice, tehnologice, economice şi sociale cu
care se confruntă omenirea în prezent”7;
„... globalizarea
este un fenomen multidimensional în care tehnologia informatică, alături de
alte tehnologii, comerţ şi capital se extind global, iar interdependenţele
cresc şi se regăsesc în toate aspectele vieţii noastre”8;
„... un
proces cu dublă rezonanţă, pe de o parte acoperind ceea ce teoreticienii
denumesc fenomenul de micşorare a lumii - respectiv un proces obiectiv de
reducere a distanţelor, de creştere a densităţii sociale şi densităţii
relaţionale a globului, de mondializare progresivă a proceselor culturale, economice,
politice, militare etc. – pe de altă parte, cumulând şi percepţia individului,
relativ la fenomenul al cărui actor este – respectiv reflectarea în conştiinţa
subiectului a transformării”9.
Prin cele prezentate, suntem de părere că
globalizarea poate fi definită prin interdependenţa economiei care se manifestă
între state, ca urmare a creşterii coeficientului de dependenţă faţă de
economia mondială. Pe de altă parte, globalizarea poate fi concepută ca
procesul diminuării taxelor vamale, al renunţării la politica vamală şi la
restricţiile de circulaţie a mărfurilor, serviciilor, tehnologiilor şi
capitalurilor, pe măsura dezvoltării schimburilor economice.
În raportul
Dezvoltării Mondiale editat de Banca Mondială în anul 2000 se apreciază că în
economia mondială au loc două procese paralele: globalizarea şi
descentralizarea: din acest punct de vedere se consideră că fenomenul de
globalizare constă în transnaţionalizarea până la supranaţionalizare cu
deosebire în domeniile comerţului, finanţelor şi tehnologiilor de vârf, în timp
ce fenomenul de descentralizare constă în transmiterea de către guvernul
naţional către comunităţile locale a tot mai multe atribuţii administrative,
sociale, educaţionale, bugetare şi în consecinţă, rolul statului naţional se va
limita la diplomaţie, armată, adoptarea legislaţiei interne. Astfel,
globalizarea este considerată ca fiind unul din factorii ce determină
diminuarea rolului guvernului naţional ca urmare a extinderii acţiunii
capitalului investiţional internaţional şi a societăţilor transnaţionale.
Globalizarea este apreciată şi ca proces
de administrare a lumii către forţe transnaţionale. Pe această cale,
cercetătorii români ai domeniului abordat, au mers înainte şi au completat cele
spuse cu ideea conform căreia statul continuă să aibă un rol important,
invocând exemplul Franţei şi Marii Britanii, în această privinţă.
Deşi am prezentat diverse încercări de
definire a globalizării, se observă că nici una dintre ele nu a reuşit să se
impună la nivel internaţional, datorită faptului că cele mai multe dintre ele
pleacă de la dimensiunile strict economice ale acestui proces: liberalizarea
comerţului şi mişcării capitalurilor, dereglementarea, privatizarea, însoţite
de capacităţile fără precedent de comunicare globală.
Se consideră că principalele deficienţe
ale acestui tip de definire se datorează faptului că nu descriu natura
multidimensională a fenomenului abordat şi, într-un mod subtil, folosesc ca
diferenţă specifică, tocmai acele aspecte care susţin ipoteza necesităţii obiective
a fenomenului. Astfel, se consideră că „... este necesară schimbarea din
temelii a acestei viziuni ingenue şi fataliste asupra unei ordini mondiale fără
guvern”10.
Realitatea lumii
contemporane demonstrează că cei consideraţi liderii procesului de globalizaresunt acele state care dispun de mijloacele necesare, reflectate cu
pregnanţă în nivelul de dezvoltare economică. De aceea, se consideră că
globalizarea promovează şi protejează interesele acelor state şi, îndeosebi,
ale Statelor Unite considerate după sfârşitul Războiului Rece, ca singura
superputere mondială. Referindu-se la acest subiect, fostul ministru francez de
externe, Hubert Vedrine, făcând o analiză a locului şi rolului Franţei în era
globalizării, arăta că „Statele Unite sunt ca un peşte mare care înoată cu
uşurinţă în apele globalizării şi le domină. Încă o dată, globalizarea nu este
împlinirea unui plan american, chiar dacă marile firme americane au sprijinit-o
şi au profitat cel mai mult de pe urma acesteia. Este adevărat că SUA au promovat
politica uşilor deschise în sectorul comercial, care a fost şi politica
britanicilor în secolul al XIX-lea. Americanii obţin cele mai multe avantaje
din acest proces de globalizare din mai multe motive: datorită faptului că
globalizarea are loc în limba engleză, că globalizarea este concepută în lumina
principiilor economice neoliberale, că americanii impun abordarea lor
legislativă, financiară şi tehnică şi că (de regulă. n.a.) promovează
individualismul“11.
Din punctul nostru de vedere, globalizarea
reprezintă un proces complex, caracterizat, în principal, prin: tendinţa
profundă de regăsire a unităţii; creşterea interdependenţelor la nivel global;
internaţionalizarea schimburilor şi a producţiei; liberalizarea pieţelor;
libera circulaţie a capitalurilor, informaţiilor, persoanelor şi mărfurilor;
perioada unei noi revoluţii industriale, marcată de transnaţionalizarea
tehnologiei; dominaţia firmelor multinaţionale; intensificarea concurenţei la
nivel global; comprimarea timpului şi a spaţiului; afirmarea culturii
contractului; naşterea unei societăţi civile globale; afectarea suveranităţii
naţionale, a identităţilor culturale şi spirituale.
În ceea ce priveşte modul de manifestare a
globalizării în ecuaţia mediului de securitate, putem afirma fără teama de a
greşi că la începutul mileniului III devine evidentă legătura dintre sintagmele
de “dezvoltare” şi cea de “securitate”, ele fiind în strânsă
interconexiune şi interdependenţă dialectică.
Modul de interpretare a noţiunii de
dezvoltare şi abordarea securităţii ca o cale de protejare împotriva
pericolelor şi ameninţărilor12, s-a dovedit a fi destul de
ineficient. Specialiştii din domeniul globalizării şi securităţii opinează că
cele două noţiuni trebuie abordate în mod unitar, ridicând astfel nivelul conceptual
al securităţii până la cel general ştiinţific sau chiar până la categoria
filosofică de dezvoltare13. Altfel spus, în domeniul ştiinţific îşi
face loc o nouă abordare de interpretare a securităţii, cea filozofică
(problemele filozofice ale securităţii).
Procesul de globalizare ce se desfăşoară,
de ceva vreme, influenţează considerabil problema securităţii. Devine evident
că toate eforturile direcţionate spre asigurarea securităţii unui obiect luat
în parte - stat, societate, firmă, persoană etc., trebuie să îşi aducă
contribuţia la asigurarea securităţii globale, adică a securităţii umane, a
întregii planete. De aici reiese că securitatea statului, societăţii,
persoanelor nu poate fi asigurată pe deplin fără a asigura securitatea
planetară.
Fiind un proces multidimensional care se
manifestă în aproape toate domeniile vieţii sociale, globalizarea asigură un
ritm rapid de transformare în privinţa activităţilor naţionale şi globale, dar
şi la nivelul interacţiunilor dintre actorii sociali. Există anumiţi
cercetători, care afirmă că globalizarea reprezintă „... o transformare
epocală a capitalismului, care deja a fost realizată, fiind inevitabilă şi
ireversibilă. Alţii, Paul Hirst sau Graeme Thompson, susţin că amploarea
globalizării este exagerată şi că nu avem de-a face cu un fenomen, ci cu o
accelerare a procesului de internaţionalizare a capitalismului şi a pieţei”14.
Spre deosebire de aceştia, Anthony Giddens
descrie globalizarea ca fiind „nu nouă, dar revoluţionară” şi
demonstrează că este un proces multifaţetat, cu aspecte diferite ce, adesea,
sunt contradictorii15. În ansamblu, globalizarea poate fi definită
din perspectiva a trei teorii principale: teoria sistemului mondial, teoria
organizării politice mondiale şi teoria culturii mondiale.
În ceea ce priveşte mediul de
securitate al României şi perspectiva sa de evoluţie, globalizarea are
anumite efecte de natură economică, politică, socială (demografică, culturală,
religioasă), militară şi ecologică, ce implică diverse riscuri şi beneficii.
Înţelegerea acestor aspecte este deosebit de importantă deoarece interacţiunile
dintre ele pot fi distructive şi pot crea noi riscuri, pericole şi ameninţări
la adresa securităţii naţionale a ţării noastre.
Luând în considerare dimensiunile
globalizării, suntem de părere că cea economică şi cea culturală au cel mai
mare impact asupra societăţii româneşti. În realizarea securităţii, în viziunea
SSNR, dezvoltarea economică şi socială şi respectarea drepturilor omului
reprezintă elemente esenţiale şi interrelaţionate. În acest context, în mediul
ştiinţific sunt identificate trei asimetrii principale ale lumii globale16,
cu impact major asupra stării de securitate a lumii, cât şi a statelor
(inclusiv a ţării noastre)17:
- concentrarea
extremă a progresului tehnic şi tehnologic în ţările dezvoltate, ca sursă
principală a creşterii lor economice. Astfel, progresul tehnic din ţările
dezvoltate, este distribuit către ţările mai puţin dezvoltate sau în curs de
dezvoltare, prin patru canale principale: cererea derivată pentru materii
prime; relocarea către ţările în curs de dezvoltare a sectoarelor de producţie
considerate „mature” în ţările dezvoltate; transferul tehnologic, inclusiv
noile tehnologii dezvoltate pentru producerea echipamentelor de producţie;
participarea ţărilor în curs de dezvoltare în cele mai dinamice domenii de
producţie.
- vulnerabilitatea ridicată (demonstrată)
la nivel macroeconomic a ţărilor în curs de dezvoltare la şocurile venite din
afară, datorate variaţilor valutelor internaţionale (care aparţin ţărilor
dezvoltate), cât şi naturii ciclice a fluxurilor de capital către ţările în
curs de dezvoltare;
- contrastul dintre gradul înalt de
mobilitate a capitalului şi mobilitatea internaţională a muncii, în special
forţa de muncă necalificată. Această asimetrie este considerată ca fiind
specifică celui de-al treilea val al globalizării, deoarece nu a fost observată
nici în primul, în care factorul de producţie era foarte mobil, nici în cel
de-al doilea, în care ambii factori au fost caracterizaţi de mobilitate redusă.
A. Globalizarea economică. În sensul celor prezentate suntem de
părere că, globalizarea economică dispune de capacitatea de a crea probleme de
securitate. La sfârşitul anilor ’90, România s-a confruntat cu o recesiune
economică din cauza vitezei, volatilităţii şi retragerilor bruşte de capital
financiar şi a variaţiei nemaiîntâlnite a principalelor valute mondiale. Mai
mult, distribuţia inegală a investiţiilor străine directe în ţara noastră a
condus la creşterea diferenţei veniturilor între ţările dezvoltate şi România.
B. În domeniul politic, globalizarea a adus modificări diverse.
Pe măsura accentuării procesului de globalizare, activitatea politică se
desfăşoară din ce în ce mai mult la nivel internaţional, prin intermediul unor
structuri politice integrate, precum Uniunea Europeană, sau organizaţii
interguvernamentale, precum Fondul Monetar Internaţional. De asemenea,
activitatea politică a depăşit graniţele naţionale prin mişcările globale şi
organizaţiile nonguvernamentale. Organizaţiile societăţii civile acţionează
global, formând alianţe cu organizaţii din alte ţări, folosind sistemele de
comunicaţii globale şi făcând lobby direct în faţa organizaţiilor
internaţionale, fără intermedierea guvernelor lor naţionale.
C. Dimensiunea culturală a globalizării
este şi ea deosebit de importantă. Având în vedere modul de percepere a nevoii
de cunoaştere a limbilor străine de majoritatea locuitorilor marilor oraşe din
ţara noastră (cultura populară a facilitat învăţarea limbii engleze, ce a
devenit o limbă a comunicării internaţionale), facilitând şi accelerând în
acest mod fluxul global de idei. În acest mod se consideră că odată cu
învăţarea de noi limbi străine există pericolul de erodare a identităţii
culturale proprii, care se poate eroda până la dispariţie. De asemenea,
globalizarea a întărit conştientizarea faptului că şi în cazul culturilor
tradiţionale există pericolul extincţiei, deşi cele care au capacitatea de a
împrumuta şi adapta influenţele străine se comportă mult mai bine în faţa derulării
acestui proces.
D Expansiunea ideilor religioase. Globalizarea facilitează expansiunea
ideilor religioase. Puterea valorilor şi a instituţiilor religioase naţionale a
ajutat populaţia României să reziste stării de insecuritate asociată declinului
autorităţii tradiţionale şi schimbărilor economice rapide specifice
globalizării.
E. Creşterea criminalităţii
transfrontaliere.
Globalizarea este o cauză a creşterii criminalităţii transnaţionale şi a
terorismului, deoarece „... sporeşte inegalităţile economice, ceea ce
determină predispoziţia actorilor statali sau nonstatali de a participa în
astfel de forme de acţiune criminală”18. De asemenea,
globalizarea a contribuit la intensificarea acestor activităţi antisociale atât
prin accelerarea fluxurilor de oameni, bunuri şi informaţii, cât şi prin
conferirea unei dimensiuni internaţionale corupţiei.
F. Dimensiunea militară a globalizării. Chiar dacă numărul conflictelor intra şi
interstatale a scăzut în ultimii ani, conflictele zonale sunt o trăsătură
definitorie a sfârşitului de secol XX şi începutului de secol XXI, natura lor
fiind preponderent etnico-religioasă. Dovada acestei afirmaţii sunt chiar
conflictele din Balcani (spaţiul fostei Yugoslavii: Bosnia, Kosovo etc.) ceea
ce demonstrează fără tăgadă că globalizarea nu aduce în mod necesar integrare
şi stabilitate. De fapt, pe termen scurt şi mediu, globalizarea pare să
contribuie la generarea unor procese simultane ce creează tensiuni care, la
rândul lor, modelează mediul de securitate prin19:
- fragmentare - integrare;
- localizare - internaţionalizare;
- descentralizare - centralizare.
Lărgirea fără precedent a graniţelor NATO
şi UE arată încă odată că globalizarea contribuie la creşterea ritmului de
integrare, dar, în acelaşi timp, furnizează un mediu favorabil tendinţelor de
dezintegrare sau fragmentare (din nou spaţiul fostei Yugoslavii, al Moldovei
etc.). Nici România nu a fost departe de astfel de procese, însă integrarea în
NATO şi UE a sosit la timp şi astfel procesul a fost definitiv întrerupt.
Conform viziunii ONU, societatea umană trebuie să se înscrie rapid într-un
proces de transformare pe două niveluri, al cărui rezultat să fie pe de o
parte, transferul centrului de greutate de la securitatea teritorială la cea a
oamenilor, iar pe de altă parte, transferul mijloacelor de realizare a
securităţii de la achiziţia de armament la dezvoltarea umană sustenabilă.
În sensul celor prezentate, considerăm că
globalizarea a adus cu sine, în cazul României o serie schimbări în ceea ce
priveşte mediul de securitate, ceea ce a impus din parte autorităţilor statului
măsuri energice de contracarare a unor astfel de posibile ameninţări la adresa
cetăţenilor săi, grupate astfel20:
- securitatea economică asigurarea unui
venit minim necesar fiecărui individ;
- securitatea hranei - garantarea
accesului la hrana de bază;
- securitatea medicală - garantarea
protecţiei minime faţă de boli şi de un stil de viaţă nesănătos;
- securitatea ecologică - protejarea
oamenilor faţă de deteriorarea mediului şi dezastrele naturale;
- securitatea personală - protejarea
oamenilor de violenţa fizică, oricare ar fi sursa acesteia;
- securitatea comunităţii - protejarea
oamenilor de degradarea relaţiilor şi valorilor tradiţionale, de violenţa
etnică şi sectară;
- securitatea politică - furnizarea unui
mediu de viaţă bazat pe respectarea în societate a drepturilor omului.
În ceea ce priveşte viitorul mediului de
securitate al României, considerăm necesară luarea în discuţie a surselor
directe, cât şi indirecte ale ameninţărilor21 care pot afecta
într-un fel sau altul securitatea naţională a ţării noastre:
• Ameninţările directe:
- izbucnirea în spaţiul de interes
strategic al ţării noastre a unor noi conflicte care pot conduce la decesele
cetăţenilor, acte de terorism, revolte, pogromuri, genocid, torturarea şi
uciderea disidenţilor etc.;
- dezumanizare: sclavie, răpire, arestarea
oponenţilor politici etc.;
- droguri: dependenţa de stupefiante,
trafic ilegal;
- discriminare: legislaţie
discriminatorie, practici împotriva minorităţilor, subminarea instituţiilor
politice etc.;
- dispute internaţionale: tensiuni şi
crize între state;
- armament de distrugere: proliferarea
armelor de distrugere în masă.
• Ameninţări indirecte:
- privaţiuni la nivelul nevoilor umane de
bază (hrană, apă, îngrijire medicală de bază, educaţie primară);
- maladii: rata de apariţie a bolilor şi
morburilor care ameninţă viaţa;
- dezastre naturale şi/sau provocate de
om;
- subdezvoltare: nivel scăzut al
PIB/locuitor, creşterea lentă a PIB-ului, inflaţie, şomaj, inegalitate, sărăcie,
instabilitate economică, stagnare şi transformare demografică la nivel
naţional, zonal, regional, global etc.;
- dislocare de populaţie: refugiaţi şi
migraţie la nivel naţional, zonal, regional şi global;
- degradarea mediului la nivel naţional,
zonal, regional şi global.
Din punct de vedere al mediului de
securitate, putem lua în considerare pentru România ca spaţiu de interes, în
primul rând mediul de securitate la nivel regional. Există puncte de vedere
care consideră că regiunea reprezintă „... o zonă fizică în cadrul unei
naţiuni”22, iar altele care o definesc ca un ansamblu de
provincii, state sau chiar oraşe. În studiile de securitate, cea mai uzitată
definiţie este cea geografică, conform căreia regiunea include un ansamblu de
state delimitat de repere fizice geografice. În acest sens, ameninţările la
adresa securităţii regionale trebuie să aibă în vedere atât cele împotriva
intereselor comune ale statelor, cât şi la cele privind securitatea statelor ca
entităţi separate.
În cazul României, putem spune că
globalizarea va contribui la integrarea atât a economiei, ci şi a culturii, a
tehnologiei şi chiar a guvernanţei, afectând şi conectând cetăţenii ţării
noastre cu oamenii de pretutindeni, atât în sens pozitiv, cât şi negativ. În
viitor, considerăm că provocările globalizării vor conduce la conservarea
avantajelor create de pieţele globale, dar şi la dezvoltarea resurselor umane,
comunitare şi ecologice, pentru a face ca acest proces să aducă avantaje la
nivel uman şi nu al firmelor multinaţionale, ceea ce specialiştii ONU numesc
„globalizarea cu faţă umană”23.
În zona de proximitate a României,
tendinţele de evoluţie a mediului de securitate vor fi determinate, atât de
evoluţia globală şi regională a acestuia precum şi de fenomenele şi procesele care
au loc în această zonă. Pe termen scurt şi mediu sunt percepute două tendinţe
de evoluţie a problemelor de securitate, prima, în ceea ce priveşte
identificarea căilor şi modalităţilor de eficientizare a controlului statelor
şi instituţiilor de securitate asupra fenomenelor şi proceselor în desfăşurare,
iar cea de a doua care vizează amplificarea şi diversificarea tendinţelor de
destrămare, de apariţie a noi riscuri şi ameninţări, sau de exacerbare a celor
care se manifestă deja.
În opinia noastră, situaţiile conflictuale
de la începutul secolului XXI se vor perpetua încă mulţi ani, se vor
diversifica ca forme de manifestare şi îşi vor lărgii sfera de cuprindere.
Evenimentele din spaţiul ex-iugoslav arată „... cum se pot extinde ori migra
astfel de ostilităţi în zone unde nu păreau posibile, ceea ce conduce la
concluzia de mai sus, iar conexiunile ce se pot face între evoluţia
evenimentelor şi slaba eficacitate a unor măsuri ori caracterul lor temporar
încurajează factorii de instabilitate”24. Conflictul din Kosovo
şi extinderea sa rapidă în Macedonia demonstrează această ipoteză, iar pe
fondul acestui focar, pot să apară şi să evolueze negativ crize ori conflicte
bazate pe vechi antagonisme. Totuşi, extinderea NATO şi UE, prin primirea unor
noi membrii, unii chiar din această regiune, a estompat pentru o anumită
perioadă aceste neînţelegeri, iar rezultatele implicării comunităţii
internaţionale au început să se vadă. În continuare se fac paşii serioşi către
normalizarea situaţiei, însă starea de securitate a zonei rămâne departe de
ceea ce se aşteaptă de la state care trebuie să evolueze pe calea democraţiei
şi a bunăstării, dorite de toată lumea.
În privinţa graniţei estice a României,
conflictul transnistrean este îngheţat dar nu eliminat, fiind alimentat de
lipsa de fermitate a organismelor europene de securitate şi a statelor
occidentale, pentru soluţionarea sa. Aceste organisme de securitate şi unele
state europene se implică mai mult formal, în soluţionarea conflictului, iar
interesele strategice ale statului rus devin tot mai conturate şi aparent
stimulate de extinderea UE şi a NATO. Pe fondul acestei stări de lucruri, prin
noua guvernare de la Chişinău, Moldova pare a-şi manifesta tot mai clar
apropierea de Bucureşti, rămânând pe mai departe în sfera de influenţă
economică a Rusiei, fenomen care menţine poporul român într-o situaţie destul
de dificilă.
Putem concluziona că mediul de securitate
la nivel global este caracterizat de o perioadă de reaşezare generală a
arhitecturii de securitate, ceea ce favorizează alternanţa stărilor de
stabilitate cu cele de instabilitate, atât în timp cât şi în spaţiu.
Concomitent cu eliminarea aproape definitivă a pericolului unor conflagraţii de
amploare mondială ori regională, au apărut şi proliferează noi tipuri de ameninţări
şi pericole, unele cu implicaţii mai grave decât cele clasice, cum este
terorismul, spectrul ameninţărilor fiind mult mai larg decât în secolul trecut.
Amploarea şi diversitatea acestor noi provocări „... au determinat şi vor
continua să influenţeze modernizarea organismelor destinate contracarării
acestor ameninţări, adaptarea acestora la noile tipuri de conflict şi la
fizionomia probabilă a acţiunilor pe care le vor desfăşura”25.
Noi apreciem că dimensiunea politică a integrării euro-atlantice a României
reprezintă o garanţie fermă în materie de securitate şi are în vedere opţiunea
politică euro-atlantică a statului român, ca expresie a modalităţii celei mai
eficiente de materializare, în configuraţie euro-atlantică, a intereselor
naţionale.
În final trebuie să evidenţiem faptul că,
suntem de acord cu afirmaţia conform căreia, globalizarea poate fi considerată
ca fiind un proces sau un set de procese, care întruchipează o transformare în
organizarea spaţială a relaţiilor şi a tranzacţiilor sociale - analizate în
termenii extensiunii, intensităţii, velocităţii şi impactului lor - generând
fluxuri şi reţele transcontinentale sau interregionale de activitate,
interacţiune şi exercitare a puterii26.
Note:
1 Bauman, Z., Globalizarea şi efectele ei sociale
, Editura Antet, Bucureşti, 2002, p. 5.
2 Soros, G., Despre Globalizare, Editura
Polirom, Iaşi, 2002, p. 15.
3 Bari, I., Globalizare şi probleme globale,
Editura Economică, Bucureşti, 2001, p. 7.
4Colectiv, Globalizare
şi universalitate. Himeră şi adevăr, Editura Bizantină, Bucureşti, 2002, p.
20.
5 Popa, D., op.cit., p. 9.
6 Irimia, I., Studii Europene, Editura
Academiei de Înalte Studii Economice, Bucureşti, 2000, p. 24.
7Tamaş, S.,
Dicţionar politic, Editura Academiei Române, Bucureşti 1993, p. 118.
8Davis,
L.E., Globalization, Security Implications, Issue Paper, Rand
Corporation, Santa Monica, California, SUA, p. 1.
9 Bădescu, I., Dungagiu, D., Sociologia şi
geopolitica frontierei, Editura Floarea Albastră, Bucureşti 1995, pp.
137-138.
10 Galbraith, J.K., Criza Globalizării, în
Lettre internationale, nr. 33, 2000.
11 Held, D., McGrew, A., Goldblatt, D., Perraton,
J., Transformări globale. Politică, economie şi cultură, Editura
Polirom, Iaşi, 2004, p. 4.
12 Ţîrdea, T.N.,Securitatea ca noţiune fundamentală
a noosferologie, în:Progresul tehnico-ştiinţific, Bioetica şi Medicina:
probleme de existenţă umană/Materialele Conferinţei a VI-a ştiinţifice
internaţionale, 25-26 aprilie, 2001, Chişinău, 2001, pp. 20-23.
13 Урсул А.Д, Устойчивое развитие и проблемы
безопасности, în: Безопасность, 1995, nr. 9 şi Ţîrdea, T.N., Elemente de
informatică socială, sociocognitologie şi noosferologie, Chişinău, 2001, pp.
178-180 şi 183-187.
14 Sarcinschi, Al., Globalizarea insecurităţii.
Factori şi modalităţi de contracarare, Editura Universităţii Naţionale de
Apărare „Carol I”, Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate,
Bucureşti, 2006, p. 9.
15 Giddens, A., Runaway World: How Globalization
Is Reshaping Our Lives, Profile Books, London, 1999, p. 10.
16 ECLAC, Globalization and Development, ONU,
2002, http://www.onu.org
17 Sarcinschi, Al., op.cit., p. 11.
18 Ibidem, p. 17.
19 Sarcinschi, Al., op.cit., p. 18.
20 Sarcinschi, Al., op.cit., p. 20.
21 Bajpai, Kanti, Human Security: Concept and
Measurement, Kroc Institute, SUA, 2000.
22 Kanji, Omario, Security, Beyond
Intractability Knowledge Base, 2003.
23 ONU, Human Developments Report: Globalization
with a Human Face, 1999, p. 2, http://hdr.undp.org/reports/global/ 1999/en.
24 Petrache, A.,
Andronic, B., Analiza de securitate în contextul globalizării,
în: Stabilitate şi Securitate regională, Sesiune de comunicări ştiinţifice cu
participare internaţională, Bucureşti, 9 – 10 aprilie, 2009, secţiunea 6:
Logistică, finanţe şi contabilitate, Editura Universităţii Naţionale de Apărare
„Carol I”, Bucureşti, 2009, p. 1036.
25 Ibidem, p. 1037.
26 Held, D., McGrew, A., Goldblatt, D., Perraton,
J., p. 40.