Dincolo de
BREAKING NEWS

Kosovo - o pace prea îndepărtată

Articolul semnat de Liviu Ioan Tatu vă va ajuta să înţelegeţi cele mai recente aspecte legate de statutul provinciei Kosovo, o problemă cu rădăcini de sute de ani, cu mulţi actori/jucători implicaţi, animaţi de un noian de interese, şi cu un final...

[citeste]

IPOTEZA "Z"

In cazul declarării independenţei Kosovo, va incerca Federaţia Rusă sa reacţioneze militar, in Balcani sau in altă zonă?
Da
Nu
Nu stiu

Arhiva
Citeste >>

Advertise here!

PETROM SERVICE

CAUTA

Lumea militara RSS RSS

Arhiva pdf - LUMEA MILITARA

Acasa nr.1/2011 Sectiunea Logistică
Consideraţii cu privire la necesitatea unui sistem logistic integrat, la nivelul Armatei României

Liviu Scrieciu
Consideraţii cu privire la necesitatea unui sistem logistic integrat, la nivelul Armatei României

Articol introdus pe 23/11/2011

Abstract: The continuous transformation of the logistic system belonging to the Romanian Army tries to permanently update to the military strategy goals and objectives and to the evolutionary development within the Organization. The transformation process has as its main goal performing an efficient, dynamic and useful logistic support to the combat forces. Moreover, the requirements of the logistic system transformation must take into account the structuring of an operational, flexible logistic system and also adjusted to the dimensions of the combat forces; configuration of viable logistic structures, which have to provide the optimization of the functional fields of the logistic system; well-balanced territorial distribution of the structures in order to peform the logistic support; clearly marking off the responsabilities and the logistic missions; improving the relational and informational flow, within the logistic field; unitarily managing of the logistic support during non-war, crisis and war stages; reducing the reaction time in performing the activities of the logistic field.

Apariţia, în ultima perioadă de timp, a unor noi provocări la adresa climatului de pace şi securitate mondial, numeroasele schimbări produse la nivel geopolitic şi geostrategic, determinate de cauze dintre cele mai diverse, creşterea gradului de sărăcie a marii majorităţi a populaţiei globului şi nu în ultimul rând schimbările de regim din lumea arabă (Tunisia, Egipt etc.) impun, în opinia specialiştilor din domeniul militar, revizuirea politicii de apărare şi securitate a statelor membre ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (North Atlantic Treaty Organisation/ NATO) dar şi a celor aparţinând Uniunii Europene (European Union/UE). În acest sens, este luată în considerare adaptarea mecanismelor existente la noile provocări.

Una din componentele procesului de transformare a armatelor statelor membre NATO şi UE vizează capacitatea acestora de a desfăşura şi participa la operaţii întrunite, în cadrul Alianţei sau coaliţiilor de forţe, concomitent cu modernizarea forţelor (pregătirea personalului, înzestrarea cu noi categorii de tehnică şi echipamente militare şi exploatarea învăţămintelor acumulate în conducerea conflictelor în curs de desfăşurare.

Având în vedere legăturile extrem de strânse existente între mediul economic şi sistemul logistic militar, considerăm că cele două domenii trebuiesc privite în ansamblu, ca un întreg. În acelaşi timp, sistemul logistic militar trebuie înţeles ca un subsistem al sistemului social, economic şi politico-militar existent, la momentul acesta, în ţara noastră. Sistemul logistic militar este compus, de regulă, dintr-un număr mare de elemente (resurse umane, tehnico-materiale, financiare etc.) şi conexiuni cauzale sau funcţionale în scopul “... planificării şi executării deplasărilor şi întreţinerii forţelor armate”[1].

În accepţiunea NATO, un sistem logistic militar trebuie să îndeplinească o serie de funcţii, astfel: producţie (achiziţie); aprovizionare; mentenanţă şi reparaţii; deservire; eliminare a explozivilor de artilerie; mişcare şi transport; geniu; sprijin medical; contractare; bugetare şi finanţare.

Majoritatea specialiştilor din domeniul logistic, consideră că sistemul logistic militar înglobează totalitatea subsistemelor componente (de conducere, informaţional, de execuţie), serviciilor şi acţiunilor de asigurare tehnico-materială şi de asistenţă medicală, fluxurilor de resurse financiare, tehnico-materiale, oameni etc., documentelor şi procedurilor pe linie de cercetare, proiectare, dezvoltare, fabricare şi omologare, aprovizionare, recepţie, depozitare, transport, exploatare, mentenanţă şi disponibilizare a echipamentelor şi materialelor.

În conformitate cu opiniile exprimate în domeniu, trăsăturile sistemului logistic militar vizează aspecte, după cum urmează[2]:

- cibernetic, finit, deschis, dinamic, complex, probabilistic, neliniar şi dependent, aleator, autoreglabil, informaţional-decizional şi antientropic;

- îndeplineşte o funcţie complexă în vederea optimizării unui singur criteriu sau mai multor criterii de eficienţă;

- conţine un mare număr de elemente legate printr-un număr mare de conexiuni;

- funcţionare complexă (fiecare element are influenţă funcţională neliniară asupra sistemului); existenţa multor conexiuni inverse (circuite de reacţie);

- funcţionarea sistemului depinde de factori externi aleatori;

- strategia funcţionării sistemului este definită de situaţii de concurenţă;

- conţine subsisteme care se pot autoadapta şi autoorganiza;

- foloseşte reţele de computere;

- este automatizat şi în acelaşi timp unele funcţii ale sistemului sunt îndeplinite de oameni;

- are organizare ierarhică;

- comportamentul sistemului nu poate fi descris precis (sistemul are un grad, mare de nedeterminare);

- funcţionarea sistemului se face printr-un ansamblu de algoritmi (de conducere, din domeniul informaţional şi de control).

În opinia noastră, un sistem logistic eficient trebuie să dispună de capacitatea de a se putea redimensiona, în ceea ce priveşte mărimea, structura şi procedurile stabilite pentru a fi în măsură să sprijine misiunea, compunerea şi doctrina de luptă a forţei sale militare. Dintr-un alt punct de vedere, sistemul logistic militar poate fi considerat ca fiind rezultatul a 2 elemente fundamentale: sistemul de distribuţie, format din mari unităţi (unităţi) de sprijin logistic şi proceduri de distribuţie şi sistemul de conducere (comanda şi controlul/C2).

Ca să poată fi abordat din punct de vedere integrat, un sistem logistic trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, structuri de conducere şi de execuţie, organizate pe niveluri ierarhice, dimensionate şi adaptate permanent la misiunile forţelor cărora le asigură sprijinul specific, precum şi relaţiile funcţionale stabilite între aceste structuri. În acest sens, structurile logistice sunt, de regulă, reprezentate de organele de planificare şi conducere a sprijinului logistic, care fac parte din structurile de conducere ale tuturor entităţilor militare, considerate combatante, organele de execuţie a sprijinului logistic, reprezentate de unităţile şi subunităţile logistice) subordonate, care sunt înzestrate cu tehnică şi utilaje de resort, mijloace adecvate de transport, precum şi stocuri de materiale pentru satisfacerea nevoilor de consum.

Sistemul logistic integratare în vedere funcţionarea eficientă a logisticii de consum prin cele două componente de bază ale sale: logistica de bază şi logistica operaţională. Din punct de vedere sistemic, caracterul integrat al funcţionării unui sistem logistic de tipul celui abordat este determinat, de cele mai multe ori, de acţiunile şi misiunile structurilor logistice, fluxurile informaţionale stabilite între acestea, precum şi managementul resurselor.

Un astfel de sistem trebuie să asigure sprijinul logistic eficient al structurilor de forţe combatante şi de sprijin de luptă, atât a celor care desfăşoară acţiuni de luptă pe teritoriul naţional cât şi al celor participante la operaţii în afara teritoriului naţional, adaptarea unităţilor şi subunităţilor de sprijin logistic la condiţiile mediului operaţional, corespunzător domeniilor funcţionale specifice (aprovizionare, mentenanţă, mişcare şi transport, sprijin medical, infrastructură, servicii de campanie etc.). În acelaşi timp, acest tip de sistem logistic trebuie să permită dimensionarea şi eşalonarea corespunzătoare a stocurilor de materiale, modularitatea şi flexibilitatea structurilor specifice în asigurarea resurselor necesare beneficiarilor finali (luptătorii), precum şi un management eficient al tuturor capabilităţilor existente, în scopul îndeplinirii misiunilor de către forţele sprijinite. În plan multinaţional, în cadrul Alianţei şi coaliţiilor de forţe la care participă Armata României, sistemul logistic integrat trebuie să asigure un nivel ridicat de interoperabilitate a structurilor logistice cu cele din compunerea forţelor multinaţionale, care să permită realizarea cooperării specifice.

În ceea ce priveşte Armata României, la momentul actual, structura organizatorică a sistemului logistic integrat al Armatei României evidenţiază existenţa a două componente extrem de importante, logistica de producţie (logistica achiziţiei), care include standardizarea şi interoperabilitatea, contractarea, asigurarea calităţii, procurarea de piese de schimb, analiza materialelor sub aspectul fiabilităţii şi utilizării lor în domeniul apărării, standardele de siguranţă ale echipamentului, procedeele privind caracteristicile (parametrii) şi producţia, experimentări şi testări, codificarea, documentaţia tehnică, controlul configuraţiei şi modificărilor suferite şi cea de consum (logistica forţelor), prin care se asigură managementul materialelor şi serviciilor necesare sprijinului forţelor cu faţetele sale specifice: logistica de bază şi logistica operaţională.

Logistica de bază asigură îndeplinirea misiunilor comune unor domenii de responsabilitate precum managementul materialelor, mentenanţa de nivel intermediar şi complex, mişcarea şi transportul, recuperarea medicală, asigurarea sprijinului în perioada de operaţionalizare a forţelor participante în operaţii, gestionarea electronică a fluxurilor logistice, codificarea materialelor, protecţia mediului, valorificarea şi casarea bunurilor, delaborarea muniţiilor precum şi distrugerea materialelor periculoase.

Logistica operaţională asigură îndeplinirea misiunilor specifice asigurării resurselor, în cantitatea şi calitatea necesare, la momentul şi locul oportun, care permite forţelor să trăiască, să se antreneze sau să participe la operaţie. Ea include executarea misiunilor din următoarele domenii: hrănirea, aprovizionarea cu muniţii şi CL, transporturile, asigurarea medicală, cartiruirea, recuperarea-evacuarea echipamentelor, evacuarea medicală şi mentenanţa de nivel luptă.

Deşi, în documentele care reglementează problematica logisticii în Armata României, nu este prezentată şi cea de a treia componentă a logisticii, aşa cum o regăsim în Manualul de Logistică al NATO, noi considerăm că aceasta este extrem de importantă, drept pentru care o prezentăm în continuare.

Logistica de susţinere (In-Service Logistics)este considerată ca fiind componenta logisticii care asigură legătura dintre logistica de producţie şi logistica de consum şi are în vedere acele funcţii asociate achiziţiei, recepţionării, depozitării, distribuţiei şi punerii la dispoziţie a materialelor care sunt solicitate în vederea menţinerii în stare de operativitate a echipamentelor şi aprovizionării forţelor luptătoare. Dorim să evidenţiem faptul că, în cadrul NATO, logistica de producţie este coordonată de Conferinţa Directorilor Naţionali pentru Armamente (The Conference of National Armaments Directors/CNAD). Acest organism are în responsabilitate coordonarea tuturor aspectelor logisticii. Pe de altă parte, logistica de consum este coordonată de Conferinţa Logisticienilor NATO de Nivel Superior (Senior NATO Logisticians’ Conference/SNLC), în timp ce logistica de susţinere se află în grija Organizaţiei NATO pentru Întreţinere şi Aprovizionare (NATO Maintenance and Supply Organisation/NAMSO)[3]. În conformitate cu doctrina logistică din cadrul NATO, logistica de serviciu asigură relaţionarea celor două componente, menţionate anterior, (logistica de producţie şi logistica de consum). Celelalte două aspecte adiţionale ale logisticii, cooperarea şi multinaţionalitatea asigură funcţionalitatea sistemului logistic integrat.

În cadrul Armatei României, la momentul actual, logistica de producţie se realizează de către Departamentul pentru armamente (DpA), pe baza cadrului juridic intern creat şi a documentelor internaţionale ratificate de ţara noastră, în limita responsabilităţilor stabilite prin reglementările în vigoare. În acest sens, Departamentul pentru armamente reprezintă structura centrală a Ministerului Apărării Naţionale (MApN) care elaborează şi coordonează politicile de achiziţii în cadrul ministerului, în calitate de autoritate de reglementare în domeniu, gestionează relaţiile cu industria naţională de apărare, asigură managementul programelor de achiziţii pentru sisteme de armamente şi echipamente majore şi al contractelor aferente, precum şi al activităţilor de cercetare-dezvoltare, planifică şi desfăşoară activitatea de cooperare internaţională în domeniul armamentelor, realizează supravegherea calităţii la furnizorii de echipamente şi tehnică militară, activitatea de metrologie şi standardizare tehnică şi realizează controlul specific domeniului de competenţă pentru importurile şi exporturile de produse speciale.

În domeniul managementului integrat al achiziţiilor de sisteme de armă şi tehnică militară, Departamentul pentru armamente colaborează cu Departamentul pentru politica de apărare şi planificare (DPAP), Statul Major General (SMG), statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei (SMCFA) şi comandamentele de armă (Comandamentul Logistic Întrunit/CLÎ şi Comandamentul Comunicaţiilor şi Informaticii (CCI).

În cadrul creat la nivelul MApN, politicile şi strategiile în domeniul logisticii de consumsunt asigurate de cătreDirecţia Logistică/SMG şi structura logistică (J4) din cadrul Centrului de Conducere Operaţională/SMG, în colaborare permanentă cu structura logistică din cadrul componentei operaţionale logistice/CLI, cu serviciile/secţiile logistice/SMCFA, Cdm. şi componentele operaţionale/SMCFA, secţiile/birourile/compartimentele logistice/MU,U subordonate SMCFA. În caz de război, în structura de conducere menţionată intervine şi structura logistică din cadrul comandamentului pentru conducerea operaţiilor întrunite (CCOI).

Pe domenii specifice de responsabilităţi, în elaborarea politicilor şi strategiilor din domeniul logisticii de consum mai intervin o serie de structuri care au anumite responsabilităţi pe linie de coordonarea specifice domeniului de activitate, precum:

- Direcţia medicală, care în calitate de structură specializată în domeniul medical, este responsabilă pentru conducerea, planificarea şi coordonarea sprijinului medical în operaţii la nivel strategic, asigurarea şi pregătirea resurselor umane necesare pentru încadrarea rotirea, generarea şi regenerarea Unităţilor Medicale de Tratament (MTF), de nivel ROL 2, elaborarea reglementărilor privind calculul stocurilor de medicamente şi materiale sanitare, precum şi coordonarea realizării stocurilor strategice de medicamente şi materiale sanitare în vederea monitorizării în permanenţă a evoluţiei lor;

- Direcţia domenii şi infrastructuri este responsabilă de administrarea şi evidenţa juridică a proprietăţii imobiliare a MApN, dezvoltarea, modernizarea şi reabilitarea proprietăţii imobiliare, asigurarea construcţiilor cu utilaje, echipamente şi dotări specifice imobilelor, identificarea mijloacelor de valorificare, în condiţiile legii, a cazărmilor disponibile, managementul activităţii de intabulare în cartea funciară, asigurarea proprietăţilor imobiliare necesare forţelor în situaţiile speciale, de criză război, conflict şi post conflict;

- Direcţia comunicaţii şi informatică este responsabilă pentru planificarea, organizarea şi coordonarea sprijinului pe linie specifică la nivel strategic, de colaborarea cu structurile implicate în elaborarea actelor normative în domeniul logistic, coordonarea activităţii de mentenanţă a echipamentelor militare de comunicaţii şi informatică, a realizării Sistemului Informatic de Sprijin al Acţiunilor Militar etc.;

- Direcţia topografică militară este responsabilă pentru asigurarea forţele combatante cu materiale şi servicii specifice pe timpul generării-regenerării şi participării la misiuni în teatrele de operaţii.

După cum se poate observa, în Armata României nu există nominalizată o structură anume care să asigure conducerea activităţilor specifice logisticii de susţinere. În opinia noastră atribuţiunile specifice acestei componente ale logisticii sunt împărţite fără o delimitarea corespunzătoare, între structurile menţionate anterior, ele fiind asigurare, în special de către DpA şi CLÎ. Din acest punct de vedere, luând în considerare lipsa unei conducerii structurate în domeniul logisticii de susţinere, noi considerăm că atribuţiunile specifice ar putea fi atribuite, în mod clar, Comandamentului Logistic Întrunit, care şi aşa le gestionează de mai mult timp, fără a avea şi resursele alocate în acest sens.

Pe de altă parte, având în vedere nivelul structurii de forţe din Armata României, la momentul actual, precum şi eventualele reduceri viitoare, de personal, generate de adaptarea logisticii naţionale militare la sistemul logistic existent în NATO şi UE, considerăm că repartizarea sarcinilor specifice logisticii de producţie şi de consum ar putea reprezenta atributul unei singure structuri care să asigure conducerea unitară şi integrată a acestora, în mod coerent şi pe termene determinate.

În opinia noastră, repartizarea atribuţiunilor corespunzătoare celor trei componente ale logisticii către o singură structură ar asigura îndeplinirea la nivelul de suficienţă solicitat a obiectivelor stabilite pentru a fi îndeplinite de un sistem logistic integrat. În acest sens, o nouă politică, în domeniul logistic ar contribui la actualizarea cadrului normativ care reglementează activitatea specifică, în Armata României, crearea unor capacităţi logistice integrate, flexibile şi proactive la nevoile sosite de la trupe, reducerea numărului existent de structuri de comandă şi control şi aplicarea în mod unitar a principiilor şi procedurilor existente.

Susţinem cele prezentate prin impactul favorabil pe care o astfel de măsură l-ar produce asupra reconfigurării sistemului logistic militar, în materie de calcul şi constituire a stocurilor pe clase de materiale, precum şi asupra dispunerii teritoriale a lor acestora. Alte avantaje ale unei astfel de măsuri ar rezulta din operaţionalizarea mult mai rapidă a structurilor logistice puse la dispoziţia NATO, accelerarea procesului de valorificare a echipamentelor militare excedentare/scoase din înzestrare, a celui de delaborare a muniţiilor şi neutralizare a substanţelor chimice excedentare sau care prezintă pericol în depozitare şi, nu în ultimul rând, pentru implementarea obiectivelor, în domeniul logistic, conform cerinţelor Obiectivelor Forţei asumate de Armata României, în cadrul NATO.

Ultimul, dar nu cel din urmă avantaj al măsurilor evidenţiate, ar fi reprezentat, în opinia noastră, de posibilitatea reală de finalizare a Sistemului Informatic Logistic (SIL) şi integrarea acestui în cadrul Sistemului Informatic de Sprijin al Acţiunilor Militare (SISAM).

Dacă cele prezentate mai sus ar constitui avantaje care pot fi observate, pe termen scurt, considerăm că, pe termen mediu şi lung, schimbarea politicii în domeniul logistic, în ceea ce priveşte atingerea dezideratului de realizare a unui sistem logistic integrat ar fi reprezentate de îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă ale militarilor, de realizarea acelor capacităţii şi facilităţi de transport strategic, care să permită asigurarea sprijinului necesar pentru forţele destinate NATO şi UE, de identificare a oportunităţilor şi promovarea de noi pachete de capabilităţi care să contribuie la creşterea capacităţii operaţionale a forţelor combatante, de crearea unui optim între serviciile asigurate în sistem propriu cu cele externalizate, de atragerea de fonduri specifice Programului NATO pentru Investiţii de Securitate (NATO Security Investment Programme/NSIP), precum şi de obţinerea nivelului necesar de interoperabilitate tehnică a forţelor participante la misiuni de apărare colectivă conduse de NATO şi UE.

Realizarea sistemului logistic integrat la nivelul Armatei României este imperios necesară şi numai dacă luăm în calcul beneficiile existenţei sale care presupun în primul rând degrevarea completă a unităţilor luptătoare de sarcinile administrative, separarea funcţiilor logistice de planificare de cele de execuţie, asigurarea standardizării şi creşterea transparenţei procesului de asigurare logistică; asigurarea resurselor materiale şi a serviciilor esenţiale, la nivelul de suficienţă impus de îndeplinirea misiunilor structurilor Armatei României; concentrarea logisticii forţelor către sprijinul misiunii trupelor şi proiectarea unui flux de sprijin logistic optimizat. În acelaşi timp, existenţa unui sistem logistic integrat, care să asigure implementarea unei noi politici în domeniu, corespunzător celor prezentate ar contribui la operaţionalizarea şi flexibilizarea capacităţii de răspuns a structurilor logistice la solicitările sosite de la trupe, dar şi la crearea optimului necesar în interiorul domeniilor funcţionale ale sistemului logistic şi o distribuţie echilibrată pe întreg teritoriul ţării a unităţilor şi subunităţilor specifice, care să permită un flux eficient şi eficace a sprijinului logistic către beneficiarii finali.

În final, considerăm că, un sistem logistic integrat, proiectat pe capacitate credibilă de răspuns ar asigura determinarea, în mod real a nivelului de voinţă şi de potenţial al diverselor structuri logistice, indiferent de nivelul la care se regăsesc, ceea ce ar permite întrebuinţarea lor în mod corect şi în deplină cunoştinţă de cauză cu posibilităţile lor reale. Pe de altă parte, un astfel de sistem ar contribui la descoperirea şi remedierea mult mai rapidă a deficienţelor structurale, apărute în procesul de implementare şi implicit la remedierea lor, prin măsuri corective.

BIBLIOGRAFIE

[1]. NATO Logistic Handbook, Brussels, SNLC Secretariat International Staff, Defence Policy and Planning Division, Logistics, Brussels, 2006, p. 1.

[2]. Andronic, B., Mocanu, B.P., Sprijinul logistic în operaţiile multinaţionale de prevenire a conflictelor, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2003, p. 137.

[3]. Zisu, C., Scrieciu, L., Mocanu, B.P., Dogaru, M, Coordonate ale sprijinului logistic în operaţiile internaţionale, Editura Centrul Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2008, p. 53-54.

[4]. SMG/L- 1, Doctrina logisticii operaţiilor întrunite, Bucureşti, 2008.

[5]. L-1, Regulamentul logisticii operaţiilor întrunite, Statul Major General, Bucureşti, 2008.

[6]. Strategia de Transformare a Armatei României, Statul Major General, Bucureşti, 2007.

Fii primul care comenteaza acest articol.


ALTE ARTICOLE DE ACELASI AUTOR