Dincolo de
BREAKING NEWS

Kosovo - o pace prea îndepărtată

Articolul semnat de Liviu Ioan Tatu vă va ajuta să înţelegeţi cele mai recente aspecte legate de statutul provinciei Kosovo, o problemă cu rădăcini de sute de ani, cu mulţi actori/jucători implicaţi, animaţi de un noian de interese, şi cu un final...

[citeste]

IPOTEZA "Z"

In cazul declarării independenţei Kosovo, va incerca Federaţia Rusă sa reacţioneze militar, in Balcani sau in altă zonă?
Da
Nu
Nu stiu

Arhiva
Citeste >>

Advertise here!

PETROM SERVICE

CAUTA

Lumea militara RSS RSS

Arhiva pdf - LUMEA MILITARA

Acasa nr.1/2006 Sectiunea Azimut 21
Osetinii

Anatol Leşcu
Osetinii
Monument al victimelor conflictului dintre Georgia si Ossetia (Tskhinvali)
Articol introdus pe 01/07/2007

Unul dintre conflictele care agravează situaţia geopolitică din regiunea Mării Negre este şi conflictul georgiano-osetin. Osetinii (aprox. 600 mii) sunt un popor de origine persană, descendenţi direcţi din sciţi, sarmaţi şi alani. Actualmente sunt divizaţi în două structuri statale: Republica Alania - Osetia de Nord, cu capitala oraţul Vladikavkaz, în componenţa Federaţiei Ruse şi Republica Alania - Osetia de Sud, cu capitala în oraţul Tskhinval, din componenţa Georgiei. Osetinii, ca şi predecesorii săi, alanii, sarmaţii şi sciţii, au populat întinsele teritorii nordpontice, ale Caucazului de Nord şi Transcaucaziei din sec. IX-VIII î.Hr., întrând în contact direct şi cu geto-dacii. Fiind creştinaţi de către Sfântul Andrei, au dat lumii 12 sfinţi veneraţi de biserica armeană. Au convieţuit paşnic cu georgienii, contribuind la dezvoltarea culturală şi mai ales militară a principatelor georgiene, între reprezentanţii celor două etnii întemeiându-se şi cele mai multe cupluri mixte.

Militari înnăscuţi, unicul popor creştin băştinaş din nordul Caucazului, osetinii au devenit forţa de sprijin a ţarismului în cucerirea acestei regiuni. Profitând de unele concesii şi favoruri din partea guvernanţilor din Sankt Petersburg, au dobândit un statut privilegiat în regiune, situaţie pe care o păstrează şi astăzi, detaşându-se între popoarele fostelor imperii ţarist şi cel sovietic prin numărul de generali şi eroi ai Uniunii Sovietice pe cap de locuitor. Printre figurile marcante putem aminti pe David Soslan - conducătorul Georgiei după moartea ţariţei Tamara, Iosif Djugaşvili (Stalin), generalul Isa Pliev – comandant-şef trupelor sovietice din Cuba în timpul crizei rachetelor, Gh. Gherghiev - dirijor de o renume mondial.

Tensiunea în relaţiile interetnice a început se crească odată cu instalarea la putere în Georgia, pe atunci încă republica socialistă din componenţa URSS, a cunoscutului disident Zviad Gamsahurdia. El a luat un curs hotărât spre independenţă totală faţă de Moscova, lansând totodată lozinca "Georgia pentru georgieni", abolind pe 9 decembrie 1990 autonomiile negeorgiene existente până atunci (Abhazia şi Osetia de Sud). Acest curs radical a stârnit reacţii violente din partea populaţiei locale autohtone din aceste ţinuturi, care se bucurau până atunci de largă autonomie administrativă, economică şi cultu­rală. Toate aceste evenimente au dus la izbucnirea în anul 1991 a unui conflict armat cu toate atrocităţile speci­fice. Trupele georgiene au ocupat iniţial oraşul Tskhinval, dar, în urma declanşării unui război de gherilă, ele au fost nevoite să se retragă către vechile hotare administrative ale Osetiei de Sud. În timpul acestui conflict s-a cris­talizat coaliţia politică între autoproclamatele Republici Abhazia, Osetia de Sud şi Transnistria. Voluntari, miliţii locale din Caucazul de Nord, cazaci şi transnistreni au participat în cel mai activ mod la acest conflict, ca mai târziu să apară în Transnistria, luând parte la desfăşurarea acţiunilor militare din stânga Nistrului de partea regimului smirnovist.

În urma intervenţiei masive a Kremlinului, conflictul a fost apla­nat, trecând de la faza sa militară la cea  politică. Federaţia Rusă este interesată în menţinerea influenţei sale din regiune, miza principală fiind trecătoarea Roch, calea cea mai scurtă care leagă Rusia cu Transcaucazia şi care se află pe teritoriul Osetiei de Sud. Este de menţionat şi faptul că distanţa dintre oraţul Tskhinval şi capitala Georgiei, Tbilisi, este numai în jur de 120 km, distanţă uşor accesibilă pentru o armată de talia armatei ruse. După intro­ducerea în regiune a trupelor de menţinere a păcii din partea Federaţiei Ruse, Georgiei şi Osetiei de Sud, fiecare din părţi fiind reprezentată de câte un batalion, situaţia s-a mai calmat, fiind de­parte totuşi de o rezolvare finală.

Analiza politico-militară ai situaţiei create ne arată că rezol­varea conflictului prin folo­sirea forţei este imposibilă. Armata Georgiei, în număr de apro­ximativ 25 000 oameni, incluzând şi în jur de 80 de tancuri şi 200 maşini blindate, este actualmente într-o stare de reorganizare, având o experienţă slabă de luptă, fapt cosemnat şi de evenimentele din defileul Pankisi, când trupele regulate georgiene nu au putut instaura ordinea constituţională în acest defileu. În acelaşi timp, formaţiuni militare osetine, dotate cu toate tipurile de arme, inclusiv tancuri, având o bogată expe­rienţă de luptă, pot se reziste unor atacuri din partea opusă. Cu atât mai mult că, la începutul anului 2006, Abhazia şi Osetia de Sud au semnat un tratat de prietenie şi ajutor reciproc în cazul unui atac armat din partea Georgiei, care prevede coordonarea acţiu­nilor sale militare, Georgia neputând să-şi permită luxul desfăşurării acţiunilor militare simultane pe două direcţii diferite.

Unica soluţie pentru Tbilisi este internaţionalizarea problemei şi rezolvarea ei pe cale paşnică la masa tratativelor. Rolul Moscovei va fi, în acest caz, deosebit de important, da­torită şi puternicului lobby exercitat de diaspora osetină, în frunte cu T. Baloev, cumătrul preşedintelui V. Putin.

 

Fii primul care comenteaza acest articol.


ALTE ARTICOLE DE ACELASI AUTOR