Dincolo de
BREAKING NEWS

Kosovo - o pace prea îndepărtată

Articolul semnat de Liviu Ioan Tatu vă va ajuta să înţelegeţi cele mai recente aspecte legate de statutul provinciei Kosovo, o problemă cu rădăcini de sute de ani, cu mulţi actori/jucători implicaţi, animaţi de un noian de interese, şi cu un final...

[citeste]

IPOTEZA "Z"

In cazul declarării independenţei Kosovo, va incerca Federaţia Rusă sa reacţioneze militar, in Balcani sau in altă zonă?
Da
Nu
Nu stiu

Arhiva
Citeste >>

Advertise here!

PETROM SERVICE

CAUTA

Lumea militara RSS RSS

Arhiva pdf - LUMEA MILITARA

Acasa nr.2/2005 Sectiunea Masina timpului
Bastonul de mareşal

Cornelia König
Bastonul de mareşal

Articol introdus pe 01/02/2005

În România, ca şi în alte ţări europene, demnitatea sau rangul de mareşal reprezintă cea mai înaltă treaptă în ierarhia gradelor militare.

În ţara noastră, acest rang s-a acordat pentru prima dată regelui Ferdinand I comandantul armatei, pentru contribuţia sa la reîntregirea neamului. Se dovedea astfel că ţara ştia să-l cinstească pe primul rege al României întregite şi „că s-a afirmat ca o putere de mare însemnătate în concertul marilor puteri ale Europei, căci numai aceste naţiuni au dreptul să aibă Mareşali".

Ceremonia a avut loc la 1 Decembrie 1918, ziua în care a intrat în Bucureşti armata română victorioasă avându-i în frunte pe Ferdinand, familia regală, oficialităţile militare şi civile, generalul Berthelot. După ce cortegiul a străbătut traseul de la gara Mogoşoaia, Arcul de Triumf (construit ad-hoc lângă Athenée Palace), Calea Victoriei şi statuia lui Mihai Viteazul, s-a oprit în faţa Patriarhiei, unde mitropolitul Pimen al Moldovei a oficiat serviciul religios pentru această mare sărbătoare. La sfârşitul slujbei, ministrul de război, generalul Eremia Grigorescu alături de generalii Constantin Prezan, şeful Marelui Stat Major, şi de comandanţii oştirii s-au aşezat în faţa regelui. Generalul Eremia Grigorescu a dat citire primei cărţi de mareşal  şi a înmânat regelui, simbolul acestui rang – bastonul de mareşal. Era de forma unui cilindru acoperit cu catifea purpurie, împodobit cu acvile cruciate şi capete de bour cusute cu fir aurit. Capetele erau obturate cu două capace tronconice.

Ornamentaţiile bastonului  au fost realizate de pictorul Costin Petrescu.

Rangul de mareşal, devenit element constitutiv al realităţii româneşti (o dată cu Ferdinand I Întregitorul), a fost legiferat în iunie 1930, când Parlamentul a votat Legea relativă la crearea demnităţii de Mareşal al României, 1930.

Conform legii, „demnitatea" de mareşal era onorifică şi putea fi conferită generalilor de corp de armată care deţinuseră funcţia de şef al Marelui Cartier General sau de comandant titular al unei armate în Războiul pentru întregirea neamului. Ulterior „un statut urma să precizeze uniforma, insignele şi celelalte detalii de ordin protocolar".

Abia acum s-a putut realiza dorinţa regelui Ferdinand I, care în 1918 i-a spus celui care îi înmâna Cartea de Mareşal „se cuvine şi dumneavoastră, celor ce aţi comandat armata în războiul nostru, să fiţi înălţaţi la rangul de mareşal".

În 1930 au devenit mareşali regele Carol al II-lea, generalii Alexandru Averescu şi Constantin Prezan.

Muzeul Militar Naţional deţine în patrimoniul său bastonul celui de-al treilea mareşal al României, Alexandru Averescu (1859-1938), personalitate marcantă a vieţii militare şi politice.

Născut la 9 martie 1859, în satul Babele, din judeţul Ismail, tânărul Alexandru Averescu s-a înrolat ca soldat voluntar în Regimentul 5 Călaraşi. La 18 ani a participat la războiul pentru independenţă din anii 1877-1878, înaintând constant în ierarhia militară. Şef de promoţie a şcolii divizionare arma cavalerie (1881), elev al Şcolii Superioare de Război din Torino (1884-1886), profesor de geografie militară la Şcoala de Ofiţeri de Cavalerie (1892), director al Şcolii Superioare de Război (1894-1895), ataşat militar la Berlin (1895-1898), comandant al Regimentului 4 Roşiori ajunge la gradul de locotenent-colonel. În anul 1901 a fost avansat colonel, în 1906 general de brigadă ajungând în anul 1911 şef al Marelui Stat Major. În anul imediat următor devine general de divizie, iar în 1913 a participat la campania din Bulgaria în calitate de şef al Marelui Cartier General. Ascensiunea sa a continuat în timpul primului război mondial, când i s-a încredinţat comanda Armatei a 2-a, cu gradul de general de Corp de Armata. A fost artizanul succeselor repurtate la Mărăşti şi Oituz. Pe linie de stat, a ocupat funcţiile de ministru de război în 1907 şi preşedinte al Consiliului de Miniştri ( 29 ianuarie/11 februarie - 5/18 martie 1918, 13 martie 1920 - 17 decembrie 1921, 30 martie 1926 - 4 iunie 1927) ca lider al Partidului Poporului. Scriitor şi publicist de o valoare remarcabilă în presa militară, a fost membru al Academiei Române.

Bastonul  de mareşal a fost comandat la Paris, o dată cu cele care au fost acordate regelui Carol al II-lea şi generalului Constantin Prezan.

Bastoanele costau în total 67.500 franci francezi, echivalând cu 447.578 lei, suma urmând a fi achitată în două tranşe. La aceasta se adăugau şi taxele vamale şi de transport, în final valoarea lor fiind de 500.000 lei.

Decizia Consiliului de Miniştri din 12 septembrie 1930, deschidea un credit extraordinar bugetar de 500.000 lei, atribuit bugetului Ministerului Armatei, „pentru cumpărarea prin bună învoială a trei bastoane de mareşal de la Casa Falise din Paris pentru Majestatea Sa Regele şi Domnii Mareşali Prezan şi Averescu." Acestea au fost aduse în ţară de căpitanul medic Mihăilescu Gheorghe.

La câteva luni după întronarea sa, Carol al II-lea a dat ordin să se organizeze pentru prima dată după Unire, manevre (aplicaţii cu trupe) regale în Transilvania (22-29 octom­brie 1930), considerate contextul potrivit pentru o ceremonie de amploare desfăşurată la Sighişoara, în care regele Carol al II-lea a fost înălţat la rangul de mareşal, ministrul de război înmânându-i cartea şi bastonul simbolic. La rândul său, suveranul a conferit însemnele rangului generalilor Alexandru Averescu şi Constantin Prezan.

Ulterior, în 1941, au devenit mareşali regele Mihai I şi Ion Antonescu, iar pe la mijlocul anilor 80 autorităţile comuniste au cochetat un timp cu ideea de a acorda acest titlu lui Nicolae Ceauşescu.

Bastonul de mareşal a lui  Alexandru Averescu a intrat în colecţia Muzeului Militar Naţional în anul 1960, fiind confiscat de Ministerul Afacerilor Interne, care comunica muzeului că trimite „un baston de metal galben, îmbrăcat în pluş roşu şi o cutie de carton roşie ce au aparţinut fostului mareşal Averescu, acesta fiind confiscat de la numitul Ion Iliescu".

Bastonul este din aur cu titlul de 750%  având poinçon-ul specific obiectelor preţioase franţuzeşti exportate. Are forma unui tub cilindric, cu două capace tronconice la capete, lung de 49,7 cm. Pe o porţiune de 39,9 cm este îmbrăcat în catifea purpurie (astăzi roasă de vreme) pe care sunt brodate cu fir auriu tip canetil, acvile şi capete de bour, dispuse în şiruri verticale, alternând 4 acvile şi 5 capete de bour.

Tubul este obturat la capete de două capace tronconice, goale pe dinăuntru, filetate la diametrul mic.

Capacul superior (h = 4,7 cm, D = 5,3 cm, d = 4,2 cm) este decorat cu frunze de acant aşezate pe trei cercuri orizontale, sub care se află inscripţia <NIHIL SINE DEO>. Pe baza mare a capacului se află stema mare a României, încadrată de două cununi din frunze de laur, unite printr-o panglică simplă.

Capacul de jos (h = 4,3 cm, D = 5,1 cm, d = 4,2 cm) este decorat cu frunze de viţă de vie, alternând cu registre înguste, verticale din frunze de laur, toate susţinute de trei cercuri orizontale. Sub acestea se află inscripţia <MĂRĂŞTI - 1917>.

Pe baza mare a capacului se află crucea Ordinului Mihai Viteazul cu cifrul încoronat al regelui Carol al II-lea. Crucea este amplasată pe două cercuri concentrice, cel din interior este punctat, iar pe cel din exterior se află incizată inscripţia cu numele atelierului în care a fost realizat <FALIZE. ANCIENS . JOAILLIERS. DE. LA. COURONNE. DE. FRANCE.>. Toate acestea sunt încercuite cu o cunună continuă de lauri.

Bastonul are greutate totală de 730,88 grame, distribuită astfel: tubul 464,81 grame, capacul superior 136,7 grame şi capacul inferior 130 grame.

Actualmente piesa se află expusă în sectorul de istorie contemporană militară al expoziţiei de bază a Muzeului Militar Naţional.

 

Rangul de mareşal presupunea un loc special la ceremoniile oficiale, portul şi salutul cu bastonul de mareşal.

La ceremonii şi serbări oficiale, mareşalii stăteau imediat după foştii regenţi, primul-ministru şi Patriarhul Ţării.

Bastonul de mareşal putea fi purtat la ţinuta de ceremonie, la parade, reviste, inspecţii la corpurile de trupă, oricare ar fi ţinuta şi după ordine speciale.

Mareşalii datorau salutul lor: drapelelor şi stindardelor, capilor statelor, membrilor familiilor regale şi princiare, Sanctităţii Sale Patriarhul Ţării şi răspundeau la onorul trupelor.

Bastonul se ţinea în mâna dreaptă, la aproximativ 2/3 din lungimea lui, socotită de jos în sus. La călărie bastonul se ţinea la mijlocul lui. Când mareşalii asistau călare la defilare, luau poziţia de repaus a bastonului, apucându-l la 2/3 din lungime şi sprijinind capătul de jos pe faţa anterioară a coapsei drepte.

Salutul cu bastonul de mareşal se facea în modul următor:

Se ridica bastonul până în dreptul obrazului, mâna la înălţimea bărbiei, se îndoia mâna în terţă spre dreapta, cu un gest larg şi hotărât, se păstra această poziţie timpului voit.

Astăzi prin Legea 80/1995, articolul 2, se prevede acordarea gradului de mareşal, de către preşedintele României, în timp de război, generalilor de armată, pentru merite excepţionale.

 


Trimiteti un mesaj referitor la acest articol.

Mesaje primite:

  totusi care sunt insemnele actuale ale gradului de maresal al armatei romane.



ALTE ARTICOLE DE ACELASI AUTOR