Dincolo de
BREAKING NEWS

Kosovo - o pace prea îndepărtată

Articolul semnat de Liviu Ioan Tatu vă va ajuta să înţelegeţi cele mai recente aspecte legate de statutul provinciei Kosovo, o problemă cu rădăcini de sute de ani, cu mulţi actori/jucători implicaţi, animaţi de un noian de interese, şi cu un final...

[citeste]

IPOTEZA "Z"

In cazul declarării independenţei Kosovo, va incerca Federaţia Rusă sa reacţioneze militar, in Balcani sau in altă zonă?
Da
Nu
Nu stiu

Arhiva
Citeste >>

Advertise here!

PETROM SERVICE

CAUTA

Lumea militara RSS RSS

Arhiva pdf - LUMEA MILITARA

Acasa nr.2/2005 Sectiunea Masina timpului
Privind dincolo de orizont

Robert L. Hutchings
Privind dincolo de orizont

Articol introdus pe 01/02/2005

Va mulţumesc pentru ocazia de a scruta orizontul împreună cu dumneavoastră – prin prezentarea Proiectului nostru NIC 2020, prefigurat şi de o serie de conferinţe anuale şi simpozioane dedicate examinării forţelor ce vor prefigura lumea lui 2020.

Pentru cine nu ştie, Consiliul Naţional al Informaţiilor (NIC) este un centru de gândire strategică, subordonat Directorului CIA, în calitatea sa de şef al Comunităţii de Informaţii în ansamblu. Noi suntem grupul de reflecţie al guvernului pentru politica externă; cel puţin aşa văd eu rolul nostru. Deţinem atât mandatul, cât şi capacitatea de a gândi strategic şi dincolo de orizont şi suntem în mai mare măsură potriviţi pentru aceasta misiune decât oricare alt departament guvernamental.

O mare parte a muncii noastre este dominată de probleme curente, în special de situaţia din Irak. Dar avem şi responsabilitatea unei perspective pe termen lung.

Şi, aş spune, avem obligaţia specială de a proceda astfel, pentru că ne aflăm într-un context istoric special.

După cum am spus şi în alte împrejurări, ţara noastră se confruntă cu o serie de aliniamente internaţionale mult mai fluide şi mai complicate decât oricând de la constituirea, în 1949, a  sistemului occidental de alianţe. Suntem confruntaţi cu un flux major în toate sferele de relaţii, pe care, în mod tradiţional, le considerăm vitale: cele cu UE, cu Asia de est şi, desigur, cu Orientul Mijlociu. Simultan, gestionăm o lupta globală împotriva terorismului, ceea ce ne poartă prin regiuni şi ţări pe care nu le-am inclus în lista noastră de priorităţi.

Toate acestea presupun o serie de provocări şi cerinţe adresate  serviciilor de informaţii ale SUA. Ameninţările şi problemele cărora le facem faţă în prezent sunt dispersate şi globale şi derivă din rădăcini culturale complexe. Înseamnă că noi trebuie să asigurăm o acoperire crescută atât ca întindere, cât şi ca adâncime.

Referitor la toate acestea, trebuie să căutăm în afara guvernului pentru a găsi experţii necesari pentru proiectele noastre. În aceasta privinţă, NIC poate juca rolul foarte sensibil de punte între experţii din afară şi cei care fac politică în interior.

 

Proiectul 2020

În acea perspectivă, am lansat Proiectul NIC 2020. Tentativa noastră anterioară Tendinţe globale 2015 (Global Trends 2015),  a constituit un efort imens de a aduce la masa dialogului, pe tema viitorului, experţi guvernamentali şi neguvernamentali. GT 2015 a identificat şi a tras concluzii despre liniile conducătoare ale schimbării globale – ex. demografia, resursele naturale şi mediul, ştiinţa şi tehnologia, economia globală, guvernarea naţională şi internaţională, sursele de conflict ale viitorului.

NIC 2020 intră în vigoare o dată cu expirarea lui GT 2015. Va  fi diferit de acesta prin următoarele:

- 2020 se va baza pe scenarii menite a sesiza încotro duc aceste curente (tendinţe);

- va implica experţi din întreagă lume şi va oferi o perspectivă globală;

- se va baza pe web, utilizând un website pentru dialogul global continuu.

La conferinţa noastră inaugurală, am invitat 25 de experţi din domenii diferite, pentru a ni se alătura într-o explorare de anvergură, în direcţii cheie.

- Printre ei se afla futurologi de marcă – longevivul şef al proiectului de scenarii de la Shell, şeful „Proiectului mileniului" de pe langă ONU şi directorul centrului RAND pentru studii futurologice.

- istoricul Harold James de la Princeton University, care a dat tonul cu prezentări ale perioadelor incipiente ale „globalizării".

- În plus, am invitat experţi în biotehnologie, tehnologia informaţiilor, demografie, etnografie şi energie, precum şi mai mulţi specialişti regionali tradiţionali.

Sponsorizăm mai multe proiecte pe teme precum: tehnologia şi energia, schimbarea naturii războaielor, proliferarea armelor de distrugere în masă, schimbarea climei şi reacţiile globale faţă de dreptul de preempţiune al SUA. Mai organizăm ateliere regionale pe cinci continente cu ajutorul unor specialişti din mediul academic, al afacerilor, guvernamentali, din partea unor fundaţii, ca şi din spaţiul comunităţii ştiinţifice; astfel, acest efort va fi în întregime global şi interdisciplinar. Am împuternicit parteneri locali să se ocupe de aceste afaceri, ajutându-i sa le pună pe picioare; apoi, noi vom ieşi din scenă, pentru ca specialiştii să acţioneze singuri, în vederea identificării direcţiilor-cheie ale schimbării şi a scenariilor ulterioare.

Proiectul 2020 fiind în desfăşurare, punem la dispoziţie note de discuţii, rapoarte de conferinţă şi alte materiale pe website. Sunteţi, deci, încurajaţi să participaţi la dezbatere.

Ar putea părea nepotrivită angajarea într-un asemenea demers futurologic, când trebuie să facem faţă unor provocări majore privind securitatea; totuşi, eu consider că această preocupare se integrează în specificul muncii noastre. De vreme ce ne aflăm la începutul unei perioade de fluctuaţii majore în sistemul internaţional – şi cred că într-adevăr aşa stau lucrurile, trebuie să avem o viziune strategică pe termen lung, ca să fim deschişi în faţa unor evoluţii pe care, altminteri, le-am putea rata.

Suntem obişnuiţi cu schimbarea lineară, dar uneori ea este logaritmică: aceasta se produce gradat, fără ca ceva vizibil să se întâmple, dar brusc şi neaşteptat se petrece schimbarea.

- Prăbuşirea imperiului sovietic este un exemplu.

- Presiunile crescânde asupra Chinei pot produce, şi ele,  o schimbare dramatică, imposibil de înţeles printr-o analiză lineară.

Aşa cum le spuneam şi studenţilor mei de la Princeton, analiza lineară te va pune în faţa unei omizi mult transformate, dar, în nici un caz, nu vei avea de-a face cu un fluture. Pentru aceasta, îţi trebuie un cu totul alt fel de imaginaţie. Sper ca proiectul 2020 să producă această transformare şi nu să prezică lumea din 2020 (ceea ce ar fi peste puterile noastre), ci să pregătească pentru genul de schimbări cu care ne-am putea confrunta.

După aceasta punere în temă, am să vă ofer câteva indicii pe termen mediu, ce se doresc a fi provocatoare în cel mai bun sens al cuvântului.  

 

Direcţii

Să începem cu unele dintre forţele, care, cu un anumit grad de probabilitate, vor prefigura lumea anului 2020. Exista un model analitic pentru fiecare direcţie (driver); să le analizăm în ordinea unei rigori descrescă­toare (sau pe baza unei „înceţoşări crescânde"), conform modelului de mai jos.

 

Demografie: variabilele şi calculele sunt o adevărată plăcere pentru mulţi dintre cei care se ocupă cu predicţia. Japonia, Rusia şi cea mai mare parte a Europei vor avea populaţii îmbătrânite, sisteme de pensii fără fonduri, sisteme de bunăstare socială tensionate şi forţă de munca tot mai redusă. Toate acestea vor însemna o creştere lentă sau inexistentă a economiei acestor zone, iar în ceea ce priveşte Europa, aici se va înregistra un aflux de populaţie musulmană, care va umple golurile din rândul forţei de muncă.

- China, statul cel mai populat de pe glob, se confruntă cu două provocări demogra­fice: o creştere uriaşă a populaţiei lucră­toare vârstnice în următorii 15 ani, ceea ce va presupune crearea masivă  de locuri de muncă; după care, va urma un declin accentuat al forţei de muncă şi o creştere rapidă a populaţiei pensionare.

Inovaţiile în domeniul tehnicii sunt imprevizibile prin definiţie; totuşi, cele din informaţii si biotehnologie, inovaţiile ştiinţifice vor cunoaşte, în continuare, un ritm accelerat. Revoluţia informaţiilor, pe baza computerului şi a telecomunicaţiilor, se va amplifica în continuare – daca nu exponenţial, măcar conform Legii lui Moore (puterea de procesare cu ajutorul PC pentru nişte costuri date se dublează la fiecare 18 luni). Tot aici intră şi efectele de reţea discontinue – adică „valurile" neregulate care au caracterizat răspândirea unor astfel de tehnologii sub forma telefoniei celulare şi a navigării virtuale.

Aceste tehnologii îi încurajează pe acto­rii neguvernamentali, alterează distri­buţia puterii politice şi tensionează guvernele şi societăţile lipsite de capacitate de adaptare.

- În Bolivia, ţăranii care, până nu demult, nu puteau vedea sau comunica peste gard, au ajuns de curând în vârful ierarhiei politice.

Şi în biotehnologie se vor înregistra progrese extraordinare, pe baza inovaţiilor DNA recombinatoare, cu profunde implicaţii juridice şi etice. Sunt posibile şi creşteri spectaculoase ale producţiei alimentare, după cum se pot înregistra şi succese nebănuite în prevenirea şi eradicarea bolilor. Tot aşa de posibil este ca un virus modificat genetic şi cu putere de distrugere în masă să ajungă în mâinile unor grupuri mici sau indivizi.

Globalizarea, pe care noi o definim în sensul economic al mobilităţii forţei de muncă, a capitalului şi tehnologiei, va continua, pentru că sunt puţini cei care i-ar putea încetini ritmul (dacă nu cumva ţări, precum Coreea de Nord, i s-ar opune cu toata puterea). În timp ce, în ansamblu, naţiunile se vor îmbogăţi, procesul acesta va înregistra  câştigători şi perdanţi relativi în cadrul statelor. Exista şcoli de gândire competitive, iar câştigătorii şi perdanţii se vor înregistra din cadrul grupurilor formate aici. Conform modelului Samuelson-Stopler, atunci când doua ţări se deschid economic una către cealaltă, factorul deficitar al fiecăreia (ex. capital SUA versus mâna de lucru indiană) va fi perdantul; pe când conform modelului Ricardo-Viner, natura fracturii este sectorială.

- În oricare din situaţii, perdanţii vor blama globalizarea pentru pierderile relative, chiar dacă aceste pierderi pot fi din cauza schimbărilor endogene de ordin tehnic, variaţiilor ciclice sau, pur şi simplu, din pricina ghinionului.

Forţele antiglobalizare au generat cautarea identitatii – conform teoriei Imagined Communities a lui Benedict Anderson. După Războiul Rece, care s-a dovedit a nu fi fost „sfârşitul istoriei", am ajuns să fim martori ai escaladării conflictelor motivate etnic, a celor religioase si a teoriilor despre o inevitabilă „ciocnire a civilizaţiilor".

- Ascensiunea Islamului politic este una dintre aceste forţe, considerate factor al perioadei 2020, datorita  expansiunii tineretului din unele ţări arabe, şomajului obstinat şi efectelor ortodoxismului educaţiei religioase. Întrebarea deschisă este dacă manifestarea este violentă sau nonviolentă.

Cele de mai sus ne conduc la direcţia guvernabilităţii – capacitatea de adaptare a guvernelor pentru a beneficia de pe urma schimbării economice şi tehnologice rapide şi pentru a face faţă potenţialului impact destabilizator al schimbării respective. Elitele tradiţionale din Orientul Mijlociu, America Latină, Africa etc. s-au dovedit pregătite pentru noile presiuni politice.

- Sistemele politice care au putut răspunde provocărilor anilor '90 nu vor face faţă lumii din 2020 dacă nu se vor adapta mult mai radical decât par să o facă.

În fine, una dintre forţele conducătoare ale sistemului internaţional este ceea ce am putea numi problema puterii americane – nu doar în sensul utilizării ei (în mod just sau injust), ci însuşi faptul de a deţine o astfel de putere fără egal. Ne aflăm într-o perioadă neobişnuită, poate unică în sfera politicii internaţionale, în care dominaţia unei ţări este atât de atotcuprinzătoare.

De peste un an, noi, cei din NIC, angajăm teoreticieni specializaţi în relaţii interna­ţionale pentru examinarea reacţiilor strategice faţă de întâietatea americană. Una dintre concluziile acestui grup de teoreticieni a fost că reacţiile tip echilibru de putere tradiţional – aşa cum ne-ar îndemna să credem şcoala realistă – nu sunt posibile pentru că alte state, sau chiar combinaţie de state, nu au puterea de a-şi asuma astfel de strategii şi pentru ca atitudinea Americii nu este suficient de coercitivă faţă de majoritatea lor.

- În orice caz, ne este clar ca unele state înapoiate (rogue) şi organizaţii teroriste vor încerca să-şi  ascundă relativa slăbiciune prin finanţarea de „războaie asimetrice" via insurgenţe, jihaduri şi procurarea de arme de distrugere în masă.

 

Tendinţe regionale

O dată cu identificarea unelor dintre direcţiile principale, proiectul 2020 va căuta, în următoarele trei luni,  să dezvolte imagini regionale integrate, via ateliere, pe cinci continente. Participanţii, din medii diferite, vor fi chiar din regiunile vizate, astfel că nu va fi vorba despre un experiment „made in the USA". Vor participa experţi regionali ca să ne spună ce gândesc. În continuare aveţi prezentate unele teme abordate până acum:

- în Europa, demografia şi migraţia vor avea un caracter crucial mai pronunţat decât dezbaterile la ordinea zilei despre constituţia europeană, securitatea europeană şi politica de apărare sau integrarea a zece noi membri in UE.

- Rusia este confruntată cu multe probleme care îi pun la încercare capacitatea de guvernare. Observatorii emit prognoze de la pesimiste până la apocaliptice; un studiu recent de la Goldman Sachs asupra „BRIC" – Brazilia, Rusia, India si China – este foarte concludent.

- Asia de Est va fi dominată de problematica chineza. Va fi ea o putere regională benignă, cu ambiţii globale limitate, sau ne aflăm într-o nouă eră a competiţiei SUA-China?

- În America Latină, presiunile antiglobalizare pot copleşi guverne slabe şi pot resuscita mişcările radicale de clasă.

- Demografia şi boala, alături de o guvernare slabă, vor decide în continuare viitorul Africii. În aceasta zonă, biotehnologia ar putea o fi o carte sigură, cu potenţial de echilibrare de pe urma lipsei de hrană şi a bolilor.

- În Orientul Mijlociu există unele ţări în care nu va mai fi valabil contractul social, ceea ce va duce la liberalizarea schimbării în unele şi la  radicalism în altele. Evoluţia viitoare a Irakului este, desigur, determinantă. A nu se neglija nici cartea păcii arabo-israeliene.

 

Scenarii globale

Stadiul final al proiectului va fi acela de a construi 3-4 scenarii globale. Este lăudabil ca direcţiile şi tendinţele regionale interacţionează în moduri esenţialmente imprevizibile, astfel că nici nu vom apuca să proiectăm lumea 2020, ci, mai degrabă, să explorăm multiplele „viitoruri" corespunzând standardelor şi relevanţei decidenţilor politici. Teoretic, vă voi oferi trei posibile scenarii pentru a reflecta la modurile de operare ale proiectului 2020.

Voi accentua acestea nu sunt predicţii, nici rapoarte guvernamentale oficiale. Scenariile şi evenimentele sunt posibilităţi viitoare, prefigurate pentru a ne deschide către reflecţie. Ele nu sunt produse finite; sunt exemple de moduri de gândire despre viitor.

Pax Americana sau, dacă preferaţi termenul german, folosit de Metternich si Kissinger, „SUA ca Ordnungsmacht" .În acest scenariu, SUA s-au folosit de întâietatea dobândită dupa Războiul Rece, pentru a prefigura, cu dificultate, o nouă ordine globală. Puterea SUA este vectorul cheie, totuşi nu este vorba despre un sistem dominat de americani, aşa cum unii sperau, iar alţii, dimpotrivă. Mai degrabă, sistemul reflectă o serie de angajamente necesare pentru a atrage către acest sistem unele ţări si pentru a le menţine în cadrul său. În limbajul economiei politice, SUA asigură „bunurile publice" ale unei Pax Americana, pe care unii o consideră destul de profitabilă pentru ca să se opună  liderilor americani. Deşi unipolar ca formă, sistemul este de fapt o întreprindere multilaterală în care puterea americană este mult mai constrânsă decât pe vremea RR.

Comerţul global şi cel financiar conform Pax Americana este mai eterogen, permiţând multe concesii pentru acomodarea şi integrarea Chinei, Indiei, Indoneziei, Braziliei şi a altor puteri economice în curs de afirmare (…). Ele sunt în sistem, dar economia internaţională este mai puţin eficientă şi profitabilă pentru SUA. Pe scurt, geopolitica mizează pe economie în acest scenariu. Sistemul internaţional este unul liber, cu puteri regionale şi organizaţii care joacă roluri importante, în timp ce SUA joacă rolul unui factor de echilibru din afară. Alte state sunt libere să-şi urmărească propriile interese şi să-şi vadă  singuri de propria securitate; aceasta în timp ce SUA îşi sacrifică în mod voluntar unele dintre interese de dragul „sistemului" şi conducerii sale.  

 

Lumea tip Davos. Este lumea imaginată de elitele participante la Forumul Economic Mondial de la Davos, Elveţia. Globalizarea economică nelimitată, condusă de corporaţii multinaţionale şi guverne cu orientare economică, se află la baza acestui scenariu. Puterile economice în curs de afirmare, conduse de China şi India, consideră că pot evolua – şi prospera – în cadrul regulilor existente ale sistemului comercial global. Spre deosebire de scenariul anterior, aceşti protagonişti joaca după regulile noastre – şi chiar învaţă să o facă foarte bine. Ei nu câştigă o putere comensurabilă în cadrul acestui sistem, nu urmăresc să stabilească regulile sistemului economic global, de exemplu; dar doresc să-şi ofere disponibilitatea atunci când turnura economică o cere. Economiile industriale avansate şi economiile în curs de afirmare sunt în egală măsură la înălţime în acest sistem, deşi acestea din urmă se dezvoltă aproape în ritm triplu fata de fostele ţări OECD. Se preconizează ca economia chineză să o depaşească pe cea a SUA (cea mai dezvoltată din lume) până în 2020. Totuşi, nu totul merge ca pe roate în această Walhala deschisă economiei. Se aud deja voci ale perdanţilor relativi din cadrul acestei economii; câştigurile sunt distribuite cu generozitate, însă costurile se concentrează, de  regulă, sectorial, de multe ori regional.  Mediul global suferă, deşi economiile industriale avansate pot să limiteze consecinţele negative ale gazelor cu efect de seră şi încălzirea globală, în timp ce, însă,  ţările sărace devin tot mai sărace. SUA prosperă conform acestui scenariu, deşi rolul lor conducător este mult atenuat în contextul creşterii economice a puterilor rivale şi al diminuării utilităţii practice  a vastului lor arsenal militar. Alte ţări sunt mai puţin înclinate să ne urmeze recunoscându-ne rolul conducător, dar au şi mai puţine motive să ne critice sau să ne obstrucţioneze. Lumea tip Davos este un sistem dinamic, deşi potenţial volatil, din cauză că multe forţe noi au apărut brusc. Până în 2020, ţările care s-au dezvoltat foarte rapid trebuie fie să realizeze o „stabilitate dinamică", fie să intre în colaps intern.

 

Noua dezordine mondială. Acest scenariu este mai complicat. Spre deosebire de primele două, care au la bază politica şi economia, acesta este rezultatul confluenţei unor evenimente necorelate dar plauzibile, care conspiră sa perturbe ordinea globală:

în Europa şi Japonia, doua veri succesive, ultrafierbinţi, precum vara lui 2003, contribuie la „înverzirea" scenei politice. (Percepţiile publice sunt cele care înclină balanţa, şi nu dovezile ştiinţifice).

Totodată, progresele înregistrate de biotehnologie conduc la ascuţirea conflictelor globale pe tema organismelor modificate genetic;  Europa se retrage într-un protecţionism verde si are tendinţe de stabilire a ordinii, în timp ce SUA, China şi majoritatea lumii dezvoltate încurajează biotehnologia şi rezistă Europei în cadrul WTO.

Între timp, SUA rămân preocupate de terorismul internaţional şi de conflictele încă nesoluţionate din Orientul Mijlociu. Cele două dinamici devin tot mai incandescente una in raport cu cealaltă.

Economia SUA are de suferit, afectată de- şi contribuind la o secesiune economică globală, ceea ce  face să apară, în schimb, un nou protecţionism, întrucât ţările ridică barierele tarifare, spre a-şi proteja propriile locuri de muncă.

Din cauza rivalităţilor dintre SUA şi Europa, cooperarea internaţională se erodează rapid. NATO cunoaşte o oarecare dezordine – chiar în anul finalizării construcţiei noului său sediu de  la Bruxelles. Sistemul ONU este paralizat din cauza veto-urilor si contraveto-urilor, devenite deja rutină. WTO nu mai funcţionează ca mecanism de soluţionare a litigiilor. UE pare sa meargă ca pe sârmă. SUA se descurcă destul de bine în comparaţie cu alţii în acest scenariu al dezordinii, dar evoluţia lor ulterioară este influenţată la maximum de sistemul global profund divizat.

 

Concluzie 

În mod evident, se pot imagina multe alte scenarii – al competiţiei SUA-China, al creşterii regionalismului sau cel al eveni­men­telor apocaliptice, care fac ca noua dezordine mondială să pară doar o joacă de copii. M-am referit doar la trei scenarii, pe care le-am supus discuţiei, pentru că ele sunt destul de clare, conţin elemente paradoxale şi de surpriză şi, cu excepţia parţială a celui de-al treilea sce­nariu, nu sunt nici roz sau negative 100%, ci seamănă mult cu realitatea.

(traducere de Dana Constantin)

Fii primul care comenteaza acest articol.


ALTE ARTICOLE DE ACELASI AUTOR